Componenţa Camerelor Agricole şi modul lor de funcţionare, aşa cum apar din bâlbîielile legislative ale ultimilor ani, le sortesc pe acestea la moarte prematură.
Într-unul din numerele trecute ale revistei Ferma a apărut un articol interesant, intitulat "Eficienţă maximă în accesarea fondurilor UE", despre birocraţia prin care este nevoit să treacă un fermier care vrea bani europeni.
Am citit, recent, în presă o propunere surprinzătoare făcută domnului prim-ministru Ungureanu de către un ziarist. Ce îi spunea redactorul proaspătului şef al Guvernului?
Dacă anul trecut vremea a ţinut cu agricultura şi producţiile de grâu au fost chiar peste aşteptări în unele zone de cultură, sezonul agricol 2011/2012 a început cu stângul.
S-a încetăţenit la noi la români un prost obicei. Acela de a ne face câte o casă uriaşă cât Palatul Culturii. Pornind de la visul american, compatrioţii noştri şi-au arătat ambiţia şi au transformat sintagma „casa şi maşina” în „castelul şi maşina”.
Este clar că agricultura românească a intrat demult în vizorul străinilor. Este suficient să menţionăm că procentul de teren agricol deţinut în prezent de cetăţeni ori companii din alte ţări se ridică la circa 10 la sută.
Probabil că, citind titlul articolulului, primul lucru care vă vine în minte este dacă într-adevăr putem noi să ne inspirăm din agricultura practicată peste Ocean. Ştiind, evident, ce mari diferenţe există între cele două ţări.
În repetate rânduri am atras atenţia asupra faptului că, pentru a putea fructifica uriaşul potenţial agricol, avem nevoie de o politică agricolă adecvată, coerentă, orientată spre realităţi şi piaţă.
Poate prea prinşi între problemele iernii şi cele economice, am impresia că expediem cam repede rezultatele recensământului populaţiei. Să pierzi 2,6 milioane de locuitori în zece ani (potrivit raportului Institutului Naţional de Statistică) nu este deloc la îndemâna oricui.
Recentul discurs al preşedintelui Traian Băsescu din intervenţia cu românii a readus în dezbatere o temă interesantă: modernizarea statului. Fără să intru acum în nuanţe politice, deoarece nu acesta este scopul comentariului, reamintesc trei lucruri, care, în opinia mea, dacă ar fi aplicate, ca lege, România ar fi, cu siguranţă, o ţară mult mai modernă. Iar profilul statului român s-ar apropia probabil foarte tare de cel imaginat de către preşedinte.