Este clar că agricultura românească a intrat demult în vizorul străinilor. Este suficient să menţionăm că procentul de teren agricol deţinut în prezent de cetăţeni ori companii din alte ţări se ridică la circa 10 la sută.
Startul a fost dat în urmă cu peste zece ani, datorită preţurilor extrem de mici comparativ cu cele practicate în alte ţări ale Uniunii Europene. Nici până acum, ca să fim înţeleşi, diferenţa de preţ nu a fost „reglată”, câtă vreme la noi hectarul costă cel mult 2.000-3.000 de euro, iar afară poate ajunge la 10.000 -15.000 de euro aceeaşi suprafaţă. Aşadar, străinii vor continua cu viteză să cumpere en-gros teren agricol românesc, mai ales în anumite condiţii (comasare, sursă de apă, fertilitate etc).
În ultima vreme investiţiile în silozuri, chiar reţele de silozuri, a crescut substanţial. Cei mai mari traderi de cereale sunt companii străine, care, mai nou vor lanţuri de depozite moderne. Este simplu: cum altfel poţi controla comerţul fără depozite şi reţele teritoriale? Toţi ştiu că banii frumoşi se fac mult mai repede şi fără riscuri de către intermediari. Cu reţele, depozite şi informaţii ajungi uşor să faci preţul „corect” la cerealele româneşti. Mai ales că producătorii n-au nici depozite şi nici bani, dar au credite.
Investiţiile străine n-au ocolit România nici în ceea ce priveşte tehnica agricolă, ca un efect direct a dezvoltării pieţei agricole. Banii strânşi din vânzarea cerealelor trebuie să se cheltuiească în primul rând pe utilaje agricole, nu? Desigur, la asta se adaugă inputurile, dovadă că nici comerţul cu pesticide, seminţe ori îngrăşăminte nu a evoluat rău în ultima vreme.
Prin urmare, cele trei semne de mai sus relevă drumul pe care a apucat agricultura. Sigur că nu ne puteam dezvolta fără investiţii străine, pentru că aveam nevoie de undeva atât de capital cât şi de know-how. Însă de aici şi până la instituirea unui control extern a pieţei agricole nu mai e decât un pas. De ce în industria petrolieră, de pildă, România nu mai are demult un cuvând de spus în scumpirile repetate ale combustibililor? Pentru că, astăzi, preţurile sunt făcute exclusiv de către alţii, cărora noi, odată, le-am dat pe mână toate frâiele.
Este excelent că agricultura se pregăteşte să devină exportator de produse alimentare. Să avem grijă însă, ca exportatorii produselor româneşti să fie românii!