În repetate rânduri am atras atenţia asupra faptului că, pentru a putea fructifica uriaşul potenţial agricol, avem nevoie de o politică agricolă adecvată, coerentă, orientată spre realităţi şi piaţă.
Şi ce se credeţi că se întâmplă în timp ce noi suntem ocupaţi cu alcătuirea de strategii, pe care apoi, desigur, nu le mai punem în practică niciodată? Simplu: vin alţii să facă bani din agricultura românească în locul nostru. Bunăoară, aflăm că, iată, recent, în ţară a intrat un mare dealer de maşini agricole din SUA, posesorul unui business de 1,5 miliarde de dolari pe an.
De ce credeţi că au intrat americanii pe piaţa românească? Vă asigur că nu în mod întâmplător. Chiar dacă România se află în aceeaşi zonă, geografic vorbind, în care era şi în urmă cu zece ani, să spunem, astăzi, datele economice stau puţin diferit. Iar faptul că în 2011 fermierii români au băgat în hambare recolte de 20 de miliarde de euro n-a putut rămâne fără ecou. Partea tristă e alta: ceea ce vede o lume întreagă, nu observăm tocmai noi. Şi anume, câţi bani se pot face din agricultură. Altfel nu se explică lipsa noastră de viziune.
Socoteala este, aşadar, simplă. Americanii au venit la noi simţind că aici este o piaţă bună pentru afaceri agricole şi conexe. Investesc capital în România, vor concura cu alţi importatori de maşini agricole, ceea ce este foarte bine. Întrebarea care se poate pune este următoarea: dar producătorii autohtoni de tractoare unde sunt?
Înainte de Revoluţia din 1989, agricultura autotonă era deservită de UTB Braşov, singurul jucător intern. În prezent, în România funcţionează trei fabrici (Mat Craiova, Geda Prodexim, Irum Reghin), a căror producţie însă aproape că nu contează pe o piaţă tot mai mare. Într-o discuţie purtată relativ recent cu reprezentantul uneia dintre ele, acesta îmi spunea că tocmai îşi caută piaţă de desfacere pe piaţa arabă. Pe moment, sincer, am avut senzaţia că nu aud bine răspunsul omului, dar în cele din urmă am constatat că am în faţă un adevăr crud: în timp ce piaţa românească plânge după utilaje agricole, noi vrem să vindem tractoare la arabi. Eu ştiu că fiecare merge acolo unde se simte mai bine, dar nici chiar aşa!