Cu ce am înlocuit CAP-urile lui Ceauşescu? Cu tiruri de mâncare.

Nici mai mult nici mai puţin decât ca Mihai Răzvan Ungureanu să susţină prima sa şedinţă de Guvern într-o locaţie ieşită din  comun: pe locul fostelor şantiere navale din Constanţa, acum imobile în paragină. De ce? Pentru ca actualii demnitari să-şi reamintească, cu această ocazie, de existenţa, cu câţiva ani în urmă, a fostelor şantiere-unităţi de producţie. Care astăzi - spunea ziaristul - au dispărut aproape cu desăvârşire din peisajul economic autohton. De aici ni se trage, de fapt, nouă, românilor, cele mai mari probleme, adică din faptul că, în locul fabricilor comuniste, urmaşii lui Ceauşescu la guvernare n-au mai adus nimic în schimb. N-au mai creat locuri de muncă, n-au mai înfiinţat întreprinderi, care să producă şi să genereze astfel plus-valoare.

Ei bine, exact acelaşi lucru, ca în industrie, s-a petrecut şi în agricultură. Prima şi cea mai teribilă lovitură a fost desfiinţarea fostelor Cooperative Agricole de Producţie (CAP). Vă mai amintiţi cum activele CAP au fost pur şi simplu devastate de către oricine se nimerea? O parte dintre fostele IAS-uri au avut, ceva mai târziu, aceeaşi soartă. Dar cu fostele complexe de creştere şi îngrăşare a porcilor ce s-a întâmplat? Ori cu fermele pomicole şi vitivinicole? Sau cu fabricile de compoturi şi cele de procesare a lactatelor?

Indiferent de metodă, mai brută ori mai elegantă, rezultatul a fost acelaşi: desfiinţare şi gata.

Şi uite-aşa, dintr-un producător chiar exportator de carne, legume-fructe şi produse alimentare, România s-a transformat, încet dar sigur, într-un veritabil importator. Pe atunci eram, nu-i aşa, 20-21 de milioane de suflete.

Totuşi, ce au reuşit să întreprindă, în schimb, guvernanţii post-decembrişti? În sensul că, ai ori nu ai plantaţii sau complexe de porci, stomacul românilor tot cerea de mâncare.

Răspunsul este simplu: conducătorii ţării au înlocuit producţia internă de produse agro-alimentare cu importuri. Ce dacă am închis CAP-urile şi am distrus plantaţiile de cireşi şi caişi, oficialii noştri au avut grijă să exploateze la maxim setea de consum a populaţiei. Cum? Prin stimularea construirii pe bandă rulantă a supermarketurilor, care, desigur, sunt aprovizionate en gros din străinătate. Consecinţele reale le cunoaştem bine, astăzi,  cu toţii, însă fără nici un folos.

Revenind la începutul articolului, unde credeţi că ar trebui ca actualul ministru al Agriculturii, Stelian Fuia, să susţină următoarea şedinţă a MADR? Ar fi câteva variante: pe un teren pârlog, pe o exploataţie a unui fermier străin, care face astăzi agricultură în România ori poate într-o fostă magazie a unui fost CAP? Alte variante?