De ce să ne informăm? Ca să avem o şansă. Şansa de a şti despre acel „ceva” înainte să se întâmple. Înainte să fie prea târziu. Bulversarea generalizată în care se află societatea şi economia românească se simte sau se resimte şi în agricultură.
În urmă cu câţiva ani, o parte dintre fermieri nu îndrăzneau nici măcar să intre pe uşa băncilor pentru a se interesa de un credit. Dar să-l mai şi primească. Mai nou, iată, instituţiile de credit au ajuns să se întreacă în reclame adresate special agricultorilor români. Suntem oare martorii unui nou început în relaţia bancă-fermier?
Exact cu un an de zile în urmă, analiştii spuneau că 2010 va fi un an hotărâtor pentru industria de creştere a porcilor din România. Criza economică, stoparea subvenţiilor şi scăderea puterii de cumpărare sunt doar câteva dintre cauzele care puneau sub semnul întrebării rentabilitatea activităţii.
2010 a fost un an destul de dificil pentru agricultura românească. Câştigători au fost producătorii de cereale, care au obţinut producţii mari şi au primit şi un preţ corect pentru munca lor, dar şi firmele de utilaje agricole, care au beneficiat de faptul că producţiile şi preţurile bune le-au permis fermierilor să investească în maşini şi utilaje noi.
Anul trecut, mieii vânduţi la export în perioada de vară - toamnă au avut un preţ/kg în viu aproape dublu faţă cel de acum doi ani, iar brânza a fost mai căutată şi mai bine plătită.
Tot în 2009, s-a ajuns ca în fiecare judeţ al României să existe cel puţin o asociaţie a crescătorilor de ovine, ceea ce reprezintă un pas înainte în organizarea crescătorilor pentru susţinerea intereselor profesionale, promovarea oilor şi produselor lor şi, în viitor, pentru dezvoltarea activităţilor economice legate de procesarea superioară a produselor de la ovine (lapte, lână, carne, piei etc.).
În acest sens, propunem să nu se mai emită pretipăritele cu evidenţele Registrului Naţional al Exploataţiilor aflat la ANSVSA, care sunt neactualizate, ci fiecare crescător să scrie cu mâna lui pe cerere câte capete are în fermă.
“Subvenţia pe cap de animal este notificată la Bruxelles până în 2013, în ciuda a ceea ce auzim pe la televizor. Că ministerul n-are bani, aceasta-i altă problemă. În acest an avem dreptul să luăm 14 euro/cap de oaie şi vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a ne apăra drepturile.
“Am propus în nenumărate rânduri Ministerului Agriculturii modificarea Ord. 246/2008 privind acordarea subvenţiei pe suprafaţă, prin înlocuirea punctului 7 al art. 5, care permite consiliilor locale să depună cerere pentru plata pe suprafaţă, cu o prevedere prin care doar crescătorul de animale, care este şi utilizatorul păşunii, să poată beneficia de subvenţie, aşa cum prevede legislaţia europeană, cu menţiunea că acolo unde nu există crescători de animale sau cereri de arendare a păşunilor adresate primăriilor către crescători să se accepte şi primăriile.
“În spatele refuzului Ministrului Agriculturii de a semna proiectul de modificare a Ordinului 246/2008 în forma convenită de crescătorii de animale nu este altceva decât o încercare,
Mieii destinaţi exportului vor purta crotalii electronice aplicate şi suportate financiar de către exportatori, iar mieii de prăsilă vor avea crotalii plătite de crescători.