CUM SĂ FACI DINTR-UN SAT STAŢIUNE TURISTICĂ? Bad Tatzmannsdorf, după cum dovedeşte şi numele, a fost odinioară un sat. Acum este o staţiune turistică din estul Austriei. Aici, arăturile de toamnă şi parcelele cu trifoi se întind până sub balcoanele hotelurilor cu băi termale.
Pe marginea unei alei care porneşte din staţiune către localitatea Jormannsdorf, supravieţuiesc meri cu tulpini bătrâne şi coronamente întinerite. Din loc în loc, crescuţi atât de înalţi şi de rămuroşi, încât nu-i mai îngrijeşte nimeni, se mai ţin înfipţi în pământ câţiva peri cum ţi-e dat să mai întâlneşti şi prin satele noastre de deal şi de munte.
Mielul dintre hoteluri
În incinta muzeului în aer liber, casele sunt din lemn cu acoperiş din paie, ca în Apuseni. Fără să fiu descurajat de zloata care nu ar mai avea nevoie decât de un grad în minus ca să se transforme în ninsoare, aş vrea să vizitez muzeul în aer liber, dar ghidul nu-i aici, iar pentru automatul plantat la intrare nu am fisa necesară (2 euro). Privesc peste poartă. Un behăit venit dinspre colţul unui şopron din lemn cu acoperiş din ţiglă mă face atent. Abia observ printre ulucile gardului silueta unui noaten alb. Potrivit unor poze văzute pe internet, în muzeu se află mai multe oi. Fac câţiva paşi cu speranţa să găsesc un loc de observaţie mai bun, dar pe latura dinspre strada principală muzeul e camuflat de un gard viu atât de înalt, încât numai Ghiţă Mureşan s-ar putea uita înăuntru. Nu mă dau bătut. Mai sus gardul e mai scund. Bag de seamă că oile sunt Ţigăi.
Citeşte întreaga poveste în revista Ferma, ediţia 1-14 decembrie 2016!
Articol redactat de Dumitru Bădiţa
