Privit de sus, conturul ţării noastre ste asemănător unui peşte. (Pentru unele cancelarii occidentale pare a fi peştişorul de aur!) 

Ei, bine, contemplându-l, gândul mă duce la binecunoscuta pildă biblică: celui flămând nu-i faci un bine, oferindu-i un peşte, ci dă-i o undiţă să pescuiască pentru a avea cu ce trăi!

Discutând cu un fermier dintr-o comună gălăţeană, acesta era profund nemulţumit de faptul că „statul încurajează puturoşenia!”
România a ajuns într-o situaţie cel puţin paradoxală. „Eu am peste 100 de animale. Unui sătean mai nevoiaş, având şase copii de întreţinut, am vrut să-i dau o vacă de pomană, s-o îngrijească. Dar… m-a refuzat categoric, că-i taie ajutorul social!”, ne declara Ionel Panaite. Şi continuă:”Suntem o ţară europeană, trebuie să acordăm ajutoare celor neputincioşi, celor care, efectiv, nu pot munci! Nu trebuie să mai continuăm această stare de puturoşenie!

Aşa cum eu pot ţine 100 de vaci, putea şi el ţine măcar una, îşi întreţinea familia, nu mai consuma din impozitele noastre!”
Are dreptate fermierul, statul e de vină. Pe cel în cauză l-a luat de la… muncă! Înainte, omul avea în gospodărie vacă cu lapte; statul nu i-a preluat laptele şi atunci nu a mai avut ce face cu vaca… Acum, te refuză să primească un animal, chiar şi pomană, pentru că-i dispare ajutorul de la stat!

Închei aceste rânduri cu o adaptare după o binecunoscută parodie:
„Şi cu mâna larg întinsă, / Zugrăvit pe cerul gol, / Asistatul, deodată, / E al… statului simbol!”