Două sărbători de Sfânta Maria: Adormirea și Nașterea Maicii Domnului. Ce este Paștele verii

În calendarul ortodox, numele Sfintei Fecioare Maria răsună de două ori pe an cu o forță aparte: pe 15 august, când credincioșii prăznuiesc Adormirea Maicii Domnului, și pe 8 septembrie, ziua nașterii sale. Între aceste două borne sfinte se află istoria plină de lumină a celei mai cinstite femei din creștinătate.

„Potrivit tradiției creștine, Maica Domnului a mai rămas pe pământ 11 ani după Înălțarea lui Hristos. Arhanghelul Gavriil a fost cel care i-a adus vestea mutării ei la viața cea nemuritoare: «Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme, ci primește cuvântul cu bucurie». În clipa rânduită, Domnul însuși a coborât din cer, a primit în mâinile Sale sufletul ei sfânt și a luat-o la ceruri împreună cu trupul ei. De aceea, icoanele care înfățișează acest praznic imens al lumii creștine îl arată pe Mântuitorul Iisus Hristos ținând în brațe sufletul Maicii Sale preaiubite sub forma unui prunc. Atunci, orbii și-au recăpătat vederea, surzii au început să audă, iar ologii și bolnavii au fost vindecați”, a explicat preotul paroh al Mănăstirii Cașin din București, Gabriel Cazacu, pentru „Adevărul”.

Sfinții Apostoli au fost aduși de Sfântul Duh din toate colțurile lumii pentru a-și lua rămas-bun de la ea. Apostolul Toma a sosit însă trei zile mai târziu și, deschizând mormântul, a găsit doar giulgiul – dovada că și trupul fusese înălțat la cer.

Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Fecioarei Maria, atestată încă din secolul al V-lea, după ce Sinodul IV Ecumenic a proclamat-o Născătoare de Dumnezeu. Nu întâmplător teologii numesc această sărbătoare și „Paștele verii”: pentru că unește în aceeași zi taina morții și a îngropării cu bucuria învierii și a înălțării la cer.

Semnificația sărbătorii de pe 15 august, Adormirea Maicii Domnului

În întreaga rânduială a Bisericii, Maica Domnului este singura care primește o slujbă a punerii în mormânt asemănătoare cu cea a Mântuitorului. Tradiția spune că, după Adormire, trupul ei a fost ridicat la cer, dar mormântul său, aflat în Grădina Ghetsimani, la poalele Muntelui Măslinilor, rămâne un loc de cinstire, alături de părinți și Iosif.

Poporul o cunoaște sub mai multe denumiri: Sfânta Maria Mare, Sântămaria sau Uspenia. Indiferent cum îi spunem, ziua de 15 august rămâne o chemare la credință, speranță și bucurie – o punte între pământ și cer.

„Adormirea Maicii Domnului nu este o zi de doliu, ci o sărbătoare a «mutării la viața veșnică», plină de lumină și speranță, pentru că, potrivit învățăturii Bisericii, Maica Domnului nu a cunoscut stricăciunea trupului, ci a fost ridicată la cer de Fiul ei, Iisus Hristos”, a mai menționat preotul Gabriel Cazacu.

Această credință nu aduce tristețe, ci speranță în sufletele credincioșilor. De Sfânta Maria Mare, urările de bine curg către toți cei care poartă numele Maria, Marian sau derivate, iar „La mulți ani” devine un gest de bucurie și recunoștință pentru darul vieții.

„Le spunem «La mulți ani» celor dragi pentru că Maica Domnului nu a murit cu adevărat. De aceea, sărbătoarea este numită și Paștele verii. Chiar dacă vorbim despre Adormirea Maicii Domnului, Sfânta Născătoare de Dumnezeu rămâne prezentă în lume, rugătoare, mijlocitoare și ocrotitoare a întregului neam omenesc”, a completat parohul Mănăstirii Cașin.

Tradiții respectate de creștini de Adormirea Maicii Domnului

Obiceiurile păstrate cu sfințenie de Adormirea Maicii Domnului transformă ziua de 15 august într-o împletire unică de rugăciune, speranță și legături cu străbunii. „Paștele verii” reunește, și în 2025, rânduieli vechi respectate deopotrivă în sate și orașe.

Atmosfera de sărbătoare se simte în biserici, în curțile gospodăriilor, dar și în comunitățile rurale. Se spune că aceasta este ziua care desparte zilele călduroase de cele reci.

Credincioșii merg la biserică dis-de-dimineață pentru a participa la Sfânta Liturghie și pentru a se închina la icoana Maicii Domnului. Este momentul în care se aduc la altar fructe din recolta nouă – struguri, prune, mere – pentru a fi binecuvântate, apoi împărțite rudelor, vecinilor și celor nevoiași.