De când regimul alimentar al omului este caracterizat de un puternic aport de calorii animale, presiunea asupra resurselor naturale a crescut semnificativ, au subliniat cercetătorii INRA /Institutul naţional de cercetări agricole/.
De când regimul alimentar al omului este caracterizat de un puternic aport de calorii animale, presiunea asupra resurselor naturale a crescut semnificativ, au subliniat cercetătorii INRA /Institutul naţional de cercetări agricole/.
Raportul ‘Agrimonde’, început acum 5 ani, examinează problema subzistenţei alimentare a oamenilor la orizontul anului 2050 şi răspunde cu două scenarii, unul care pune accentul pe bunăstarea imediată şi unul care susţine dezvoltarea durabilă. Or, acest din urmă scenariu presupune o schimbare considerabilă.
‘Evident, nu înseamnă că un individ dintr-o ţară dezvoltată va trebui să mănânce mai puţin pentru ca cineva din Sahel să poată mânca mai bine’ – a nuanţat Sandrina Paillard, responsabilă a INRA. ‘Dar este limpede că, dacă întreaga planetă continuă să se hrănească aşa cum o face acum, presiunea asupra resurselor naturale nu va mai fi suportabilă’.
Dacă, în medie, o persoană consumă 3000 de calorii pe zi, pe regiuni disparităţile sunt foarte vizibile: în statele OECD /Organizaţia pentru cooperare şi dezvoltare economică/ media ajunge la 4000 şi chiar 4500 în SUA, în Africa subsahariană aceasta coboară la 2300.
În scenariul care are în vedere dezvoltarea durabilă, cercetătorii estimează că media de 3000 de calorii pe zi va trebui repartizată într-un mod mai echitabil pe plan mondial, ceea ce ar însemna, pentru ţările nordice de exemplu, reducerea cu 25% a disponibilităţii de calorii, adică o reducere ‘enormă’, admite Paillard.
În ceea ce priveşte mijloacele de a ajunge la această scădere, acestea sunt multiple şi implică schimbări la nivelul întregului lanţ de producţie şi consum. Mai întâi, trebuie ‘reduse pierderile din consum’, care pot ajunge la 30% în ţările dezvoltate. Se află în vizor, în acest sens, risipa de alimente, îndeosebi aruncarea lor după termenul recomandat pentru consum, adesea confundat cu termenul de valabilitate. ‘Prin aceste termene, industria agroalimentară se protejează, data de expirare nu reflectă neapărat realitatea în ce priveşte securitatea pentru consum’, subliniază cercetătoarea.
Acest scenariu presupune de asemenea politici mai ambiţioase de sănătate publică, pentru a lupta împotriva supraalimentaţiei şi a bolilor asociate. Potrivit raportului, în 2003, 1.3 miliarde de adulţi din lume erau supraponderali, dintre care 400 de milioane erau obezi. Dar nu este vorba doar de a mânca mai puţin, ci şi de a schimba modul de alimentaţie, mai ales de a limita consumul de carne. Între 1970 şi 1995, producţia de rumegătoare a crescut cu 40%, în condiţiile în care scenariul durabil presupune ca proporţia de calorii vegetale să fie de 2500 din cele 3000 zilnice.
Un singur calcul ilustrativ: dacă pentru a produce un kilogram de cartofi sunt necesari 100 de litri de apă, cantitatea de apă creşte la 13.000 de litri pentru un kilogram de carne de vită.
Un aspect, în acest context, liniştitor este că în parte problema reducerii consumului de calorii se va rezolva de la sine: în 2050, persoanele peste 60 de ani vor reprezenta 20% din populaţie, faţă de 10% astăzi. Or, având în vedere că necesităţile de calorii ale persoanelor în vârstă sunt mai mici, îmbătrânirea populaţiei mondiale ar putea contribui la facilitarea scăderii consumului alimentar mediu în ţările bogate, conchid cercetătorii francezi.
Sursa: Agerpres
