În puţin mai puţin de zece ani, sau în ceea ce este practic durata unei generaţii, mediul rural italian s-a restrâns, înregistrând o scădere a terenurilor arabile de nu mai puţin de 28%.
Cel mai recent raport publicat de Institutul Superior pentru Protecţia şi Cercetarea Mediului (ISPRA), evidenţiază o situaţie sumbră pentru agricultura italiană care, potrivit Coldiretti (Confederaţia Naţională a Cultivatorilor Direcţi), este rezultatul unui model de dezvoltare greşit care, din păcate, nu a putut fi oprit. O serie de alegeri, făcute atât de administraţiile municipale, cât şi de cele regionale, „pun în pericol mediul, siguranţa cetăţenilor şi suveranitatea alimentară a ţării într-o perioadă dificilă, în care seceta face ravagii şi efectele creşterii preţurilor la energie încă afectează multe companii”, susţine Coldiretti.
Suprafeţele pierdute în Italia din 2012 şi până în prezent – subliniază Coldiretti – ar fi garantat anual aprovizionarea cu 415.000 tone de produse agricole şi infiltrarea a peste 360 milioane de metri cubi de apă pluvială care acum, curgând la suprafaţă, nu mai este disponibilă pentru alimentarea apelor subterane. În aceeaşi perioadă, pierderea capacităţii de stocare a carbonului din aceste zone (peste trei milioane de tone) este echivalentă, din punct de vedere al emisiilor de CO2, cu ceea ce ar emite peste un milion de maşini cu un parcurs mediu de 11.200 kilometri pe an între 2012 şi 2020. Sau altfel spus – un total de peste 90 miliarde de kilometri parcurşi, ceea ce reprezintă de peste 2 milioane de ori circumferinţa planetei noastre.
