E momentul SĂ PUNEM CĂRŢILE PE MASĂ. Nu se mai poate lălăi la infint pe o muzică absurdă și flască. Atunci când la mijloc sunt ființe nu te poți juca de-a baba oarba. FERMIERII DIN ZOOTEHNIE LUCREAZĂ CU FIINŢE.
E adevărat că în fermele mari aceste ființe sunt privite ca mijloace de producție. Ca niște piese de schimb, uneori. Dar majoritatea celor care cresc animale au o anume sensibilitate. Mai ales cei care au crescut cu aceste animale în curte sau au pornit de la o pereche de oi, de la o vacă sau de la un roi de albine. Pe care le-au botezat, pe care le-au mângâiat. Cel mai greu moment în viața unui astfel de fermier este atunci când se uită în ochii unui animal, de care este atașat sufletește, în momentul în care trebuie să-l sacrifice. Pentru că, deși pare aiurea, suferința este mai mică decât să vadă animalele agonizând.
Acești oameni disperă greu, dar atunci când o fac sunt orbiți de furie. Deși disperările nu aduc nimic bun! Nici celui care disperă, nici celor care sunt vizați de disperare. Rolul statului este să intervină tocmai în aceste momente delicate. Cu tact. Prin măsuri de detensionare. dar și prin pregătiri anticipative. Situațiile explozive reale se amplifică atunci când nimeni nu mai ridică capacul de pe oala nemulțumirilor. Poate din neglijență (să nu spun altceva), poate dintr-o aiurită poziționare de moment. Dar ceeea ce poate preveni presiunea este comunicarea. Singura care poate duce la aurita cale de mijloc, cântată de Quintus Horatius Flaccus în celebrele sale Ode. Dar ca să comunici eficient este nevoie de empatie și open mind. Chiar și atunci când prăpăstiile înțelegerii se adâncesc și este nevoie de țipete. Sau mai ales atunci!
Pentru ca această comunicare să fie eficientă este mare nevoie de specialiști în comunicare. De oameni care au răbdarea de a diseca fiecare amănunt în atomi apoi să construiască cu atenție un pod între cele două părți. Dar la început e vorba de o punte rapidă pe care să se ajungă dintr-o parte în alta. Din păcate la noi pe aceste punți se întâlnesc doi tauri îndărătnici. Fiecare cu argumentul său de forță. Fiecare cu întâietatea sa. Când la mijloc va fi gata podul, e loc de circulat în ambele sensuri, dar până atunci e nevoie ca unul să dea înapoi ca să treacă celălalt. Apoi să se stabilească niște reguli clare de circulație, după un algoritm asumat de ambele părți.
Dar e nevoie de transparență, sinceritate și renunțarea la exagerări și disperare. Adică de acea aurită cale de mijloc. Pentru că nicio cotropire nu poate duce la nimic bun. Ministerul nu știe să mulgă vacile, iar fermierii nu știu să facă politici agricole. E obligatoriu atunci de încercat o mediere urmată de o pace, în care fiecare în parte să poată respira egal.
Dacă de la începutul anului s-ar fi comunicat clar o dată exactă, în care subvențiile să fie achitate, fiecare în parte știa exact ce să facă. Fermierii își luau creditele pe acea perioadă, fără să se trezească cu portăreii în fermă, iar ministerul ar fi avut liniștea necesară unui implement major, cum este noua PAC. Ministerul ar fi apelat la câteva înlesniri fiscale. Amânări de taxe fără penalități, pentru că este așa aiurea ca aceste penalități să fie doar de partea leului (a se citi statul). Chiar și implicarea în găsirea de noi piețe de desfacere pentru produsele fermierilor, cum a fost vizita în Orientul Mijlociu. Urgentarea plantării acelor agenți de piață. Pentru că, de cele mai multe ori, limitarea unor cheltuieli poate aduce mai mult pagube decât economii.
Îmi doresc ca fermierii să se adune în confederații care să poată angaja mediatori profesioniști și comunicatori. Pentru că de multe ori tocmai aceste diferențe de comunicare fac loc dezastrelor. Și apoi, atunci când partenerul de discuții reprezintă cât mai multe interese și administrația e mult mai dispusă la ascultare. Dar ascultarea este necesară ambelor părți. Pentru că, din păcate, măsurile extreme nu vor rezolva nimic. Doar vor creea noi presiuni care să dea de lucru Doreilor. Pentru că, oricât de bun ar fi un executant, dacă este pus sub presiune poate greși. Uneori fatal!
Nu greva foamei va aduce rezolvare, ci dialogul onest. Cu realitatea pe masă!
