China este, poate, una dintre puţinele ţări în care faptul că eşti originar din România produce un anumit confort interlocutorului chinez în vârstă de 50 de ani.
Zâmbeşte binevoitor şi povesteşte despre strânsă relaţie de prietenie – face menţiunea „din trecut” – dintre cele două ţări, despre filmele istorice româneşti pe care le viziona la mijlocul anilor ’80. Rămăşiţele acestei inspirate orientări diplomatice româneşti de odinioară încă mai rezonează în China.
Chinezii sunt oameni pragmatici iar viitorul pentru ei înseamnă parteneriate strategice ce vin cu idei de afaceri sustenabile.
România tocmai a perfectat un acord de export pentru carnea de porc către China. Poate părea ciudat dacă se consideră că producţia românească acoperă doar 50% din necesarul de consum autohton restul provenind din import.
Însă, la o privire mai atentă, se observă că gigantul încearcă să-şi asigure libertatea de schimb cu ţări în care Smithfield (companie chinezească acum) operează. În Europa, pe lângă România, Smithfield mai operează şi în Polonia stat cu care China avea deja semnat acord pentru export din 2008.
Prin achiziţia Smithfield, Shunaghui a devenit cel mai mare producător de porc din lume şi fără îndoială, aceasta achiziţie are o însemnătate strategică deosebită pentru securitatea alimentară din China.
Poate fi însă o oportunitate şi pentru România deoarece interesul Chinei pentru agricultura României are acum un pivot, un centru de producţie important. Cu o corectă strategie şi abordare se poate expanda şi consolida acest interes atrăgându-se şi investiţii directe.
