Evenimentul s-a bucurat de participarea unor distinse cadre universitare din România dar şi a numeroşi oameni politici. Dintre aceştia, foşti şi actuali miniştri şi secretari de stat ai agriculturii, ai finanţelor, senatori şi deputaţi de toate culorile. Politice.
Evenimentul s-a bucurat de participarea unor distinse cadre universitare din România dar şi a numeroşi oameni politici. Dintre aceştia, foşti şi actuali miniştri şi secretari de stat ai agriculturii, ai finanţelor, senatori şi deputaţi de toate culorile. Politice.
Însă cu greu am distins câţiva fermieri şi reprezentanţi ai organizaţiilor profesionale. Mă aşteptam ca numărul covârşitor să fie al acestora, astfel încât vocea agricultorilor să conteze pentru factorul politic, dar balanţa s-a înclinat în avantajul politicienilor. Şi cred că aceasta este şi situaţia din teren, de cel puţin 20 de ani încoace.
Certitudinea pe care o am e că agricultorii sunt auziţi, însă nu şi ascultaţi atunci când au ceva de spus şi că de mulţi ani încoace fermierul contează pentru mediul politic doar după ciclurile de campanii electorale şi nu după ciclurile de producţie agricolă.
Timp de peste trei ore, temele cele mai dezbătute au fost: nevoia de finanţare a agriculturii, necesitatea unui sistem eficient de irigaţii, legea camerelor agricole, sistemul de asigurări pentru agricultură.
După tot ce am audiat, am tras o singură concluzie: avem specialişti şi academicieni de certă şi mare valoare, avem oameni politici implicaţi în dezvoltarea agriculturii, avem asociaţii ale producătorilor agricoli, avem şi fermieri, avem bănci şi firme de asigurări. Avem cam tot ceea ce ne este necesar. Dar… unde este agricultura?!
