Studiu Kleffmann Group despre starea actuală, învestiţiile anilor anteriori şi planuri viitoare de achiziţii legate de parcul de maşini agricole în România.

În ultimii 10 ani s-au realizat investiţii semnificative în reînnoirea parcului de maşini agricole în România, numeroşi factori contribuind la realizarea acestor investiţii de modernizare. Fondurile Europene puse la dispoziţia fermierilor, programul Rabla, creditele speciale de co-finanţare, apariţia utilajelor second-hand pe piaţă au fost o parte dintre factorii care au sprijinit agricultorii in achiziţionarea utilajelor. Unul dintre cele mai importante motive care au stat la baza acestor investiţii este faptul că numărul fermelor moderne, performante, cu suprafeţe mari a crescut semnificativ în ultimii  ani. Aceste exploataţii îşi permit să investească în utilaje agricole chiar şi fără ajutorul subvenţiilor disponibile.
Aceste schimbări importante din ultimul deceniu ridică întrebări: cum exact a fost afectată structura parcului de maşini agricole din România de schimbările anilor trecuţi, şi cum se prezintă el astăzi?
Datele oficiale periodice privind parcul de maşini şi utilaje agricole din România, furnizate de Institutul Naţional de Statistică, acoperă doar volumul parcului de utilaje pe tipuri generale de maşini şi pe regiuni.
Pentru a afla răspunsuri la întrebările de mai sus, în vara anului 2011, firma Kleffmann Group, specializată în cercetări de piaţă din domeniul agricol, a realizat un studiu cuprinzător referitor la volumul actual al parcului de maşini şi intenţiile fermierilor de a achiziţiona utilaje agricole în viitorul apropriat. Studiul a măsurat dotarea fermelor cu maşini agricole, caracteristicile specifice ale utilajelor (marca, vârsta, categoria de cai putere, lăţimea de lucru, etc) şi intenţiile fermierilor de a investi în maşini agricole. Patru tipuri de utilaje au fost incluse: tractoare, combine, maşini de stropit şi semănătoare.
Rezultatele obţinute din acest studiu oferă o imagine de ansamblu a parcului de maşini existent în România precum şi a schimbărilor aşteptate până în 2014, scoţând în evidenţă în acelaşi timp şi diferenţele regionale sau cele între fermele de diferite dimensiuni.
Colectarea datelor a fost făcută de către firma Kleffmann&Partner SRL. în  perioada mai-octombrie 2011 operatorii de teren chestionând un număr de 2.500 de ferme. Grupul ţintă a studiului a fost constituit de ferme arabile, cu culturi de porumb, floarea soarelui, cereale păioase, rapiţă sau soia, respectiv ferme speciale cu suprafeţe de viţă de vie şi livezi. Eşantionul aplicat a fost unul reprezentativ la nivel naţional pentru fiecare cultură, atât pe plan regional cât şi pentru diferite categorii de mărimi ale fermelor, iar calcularea datelor a fost făcută prin extrapolare statistică.
 
Parcul de maşini în cifre
Conform studiului, parcul actual de utilaje agricole numără 177 de mii de tractoare, 25 de mii de combine, 84 de mii de semănătoare şi 65 de mii de maşini de stropit. Dacă luăm în calcul toate fermele din România asta înseamnă  că numai 8% dintre ele deţin tractoare, 1% combine, şi câte  4% au semănătoare şi maşini de stropit. Diferenţele între ferme sunt însă substanţiale: fermele mari se diferenţiează de cele mici printr-un parc de utilaje semnificativ mai mare. Dacă scoatem din calcul fermele sub 3 hectare, procentul fermelor care posedă utilaje sare de la 8% la 31% în cazul tractoarelor, la  9% în cazul combinelor. 23% dintre ferme peste 3 ha deţin semănătoare, iar 20% dintre ferme au maşini de stropit în proprietate.

Tractoarele sunt utilajele cele mai comune, ele se regăsesc atât la ferme mici şi mijlocii cât şi la ferme mari. Cu toate că fermele sub 3 ha deţin 57 de mii de tractoare –  aproximativ 30% din efectivul de tractoare –  90% dintre aceste utilaje au o vechime şi o durată de funcţionare de peste 10 ani, ele fiind deja amortizate. Raportând la numărul de ferme din această categorie, asta înseamnă că 96% dintre ferme sub 3 hectare nu au tractoare. Pe de altă partea 80% dintre ferme peste 30 de hectare deţin tractoare, aceast procentaj ajungând aproape de 100% în cazul exploataţiilor cu suprafeţe peste 300 de hectare.
Numărul combinelor la ferme sub 30 de hectare este nesemnificativ. Ele devin importante la suprafeţe mari şi mijlocii unde majoritatea fermelor deţin de cel puţin un astfel de utilaj. Şi cazul semănătoarelor şi a maşinilor de stropit este similar. Dacă în categoriile mici sub 10 hectare foarte puţine ferme au propiile lor semănătoare şi stropitoare, la ferme peste 30 de hectare acestea sunt deja o necesitate 70% dintre ferme avându-le în parcul de maşini.    
Datorită structurii, gradul de mecanizare (tipul şi numărul utilajelor posedate) ale fermelor din diverse categorii de mărimi este foarte variat. Fermele mici au în medie un tractor vechi, de peste 10-15 ani, cei din mijloc, între 10-100 de hectare au în medie 2 tractoare, iar fermele mari, peste 100 de hectare au utilaje din clase diferite de cai putere, de vârstă şi de la diferiţi producători. Un procent foarte mic dintre fermele peste 300 de hectare nu deţin utilaje proprii, lucrările fiind făcute prin contractare de firme specializate în servicii agricole.

Grafic nr.1: Tipuri de utilaje în proprietate – pe categorii de mărimi ale fermei 

Vârsta utilajelor agricole- vechimea parcului de maşini
În ultimii 10 ani fermierii, fie din surse proprii sau beneficiind de subvenţii sau credite bancare, au investit sume considerabile în reînnoirea parcului de maşini agricole. În ciuda acestui fapt, în momentul de faţă  aproape 80% dintre utilajele cu care fermierii Români îşi lucrează pământurile sunt mai vechi de 10 ani, 30% fiind rata utilajelor mai vechi de 20 de ani în câmp.

Grafic nr.2:  Vârsta utilajelor agricole

Pe graficul nr. 2 se vede cum utilajele mai noi de 10 ani variază între 20-35%; o treime din tractoare şi combine utilizate sunt mai vechi de 20 de ani, această cifră fiind undeva la 20% în cazul semănătoarelor şi a maşinilor de stropit.

Grafic nr. 3: Vârsta tractoarelor şi a combinelor- pe categorii de mărimi ale fermei

Investiţiile în utilaje agricole în anii anteriori au fost făcute predominant de ferme mari. În cazul fermelor sub 10 hectare, rata tractoarelor şi a combinelor mai noi de 5 ani este nesemnificativă, 50% dintre tractoare utilizate de acest segment fiind mai vechi de 10 ani şi 30% chiar mai vechi de 20 de ani. Foarte puţine ferme mici au combine în propriete, majoritatea fiind mai vechi de 20 de ani, cu perioade de exploatare depăşite, rămăşiţele regimului anterior. În mod evident, acest parc învechit şi amortizat de utilaje va trebui înlocuit mai devreme sau mai târziu, însă întrebarea este prin ce metode vor fi fermierii mici în stare să realizeze această reînnoire a parcului de maşini? Ce investiţii planifică, şi în ce măsură pot să finanţeze aceste învestiţii prin fonduri/subvenţii din ce în ce mai puţine?
Pe de altă partă, în cazul fermelor cu suprafeţe peste 100 de hectare –  aşa cum bine arată şi graficul nr. 3 – rata tractoarelor şi a combinelor mai noi de 10 ani ajunge la 60%, 40% dintre acestea fiind  mai noi de 5 ani. Procentul utilajelor mai vechi de 20 de ani nu depăşeşte nici 10%. Acest lucru confirmă din nou faptul că investiţiile substanţiale  în utilaje agricole au fost făcute la ferme mari. Aceste sume au fost direcţionate în mod special către achiziţionarea utilajelor noi sau puţin utilizate.
În ceea ce priveşte intenţiile de cumpărare în viitor, tot fermele mari şi mijlocii sunt cele care planifică achiziţionări serioase de utilaje agricole.  
 
Performanţa parcului de maşini
Performanţă tractoarelor, cât şi lăţimea de lucru ale maşinilor de stropit şi a semănătoarelor existente, reflectă diferitele nevoi cu care exploataţiile agricole de dimensiuni diferite se confruntă.
Să luăm cazul tractoarelor mai noi de 10 ani. Clasa de cai putere cea mai preferată de ferme în general este cea între 50-100 de cai. Dacă fermele mici, sub 10 hectare lucrează predominant (85%) cu un tractor din clasa sub 100 de cai putere, fermele mari peste 100 de hectare deţin mai multe tractoare din mai multe sau chiar fiecare clasă de putere.
Datele privind lăţimea de lucru la maşini de stropit şi la semănătoare, arată că fermele mici lucrează în principiu cu utilaje mai înguste, iar la ferme peste 100 de hectare lăţimile mari sunt preferate. Lăţimea utilajelor alese de fermieri depinde nu numai de mărimea fermei ci şi de mărimea şi structura parcelelor şi de relief.  În acest sens pot fi diferenţe semnificative între diferitele regiuni ale ţării.

Investiţii în ultimii cinci ani şi caracteristicile utilajelor
În cazul utilajelor mai noi de 5 ani, studiul a intrat în mai multe detalii, cum ar fi informaţii referitoare la marca/producătorul acestor utilaje. Din datele obţinute, reiese că în cazul tractoarelor şi a combinelor gradul de conştientizare al fermierilor referitor la mărci/producători este foarte ridicat. De asemenea, fermierii sunt conştienţi şi de marca semănătoarelor şi a maşinilor de stropit cumpărate recente, două treimi dintre ei fiind în stare să numească producătorul utilajelor lor. Lista producătorilor menţionaţi însă este mult mai lungă în cazul utilajelor de lucru, comparativ cu producătorii menţionaţi la tractoare şi combine. Acest lucru se explică prin faptul că piaţa românească de tractoare şi combine este dominată de câţiva producători internaţionali cu cote mari de piaţă. Pe piaţa semănătoarelor şi a maşinilor de stropit însă nu avem firme care să aibă poziţii atât de puternice, fiind prezenţi mai mulţi actori. Alături de  producătorii mari cunoscuţi, producătorii româneşti şi producătorii din ţările vecine sunt reprezentaţi şi ei în număr mare.
    
Intenţii de achiziţionare în următorii trei ani
Numai 6% din fermele din România planfică achiziţionarea unor utilaje agricole în următorii trei ani. În concordanţă cu tendinţele de învestiţii realizate în perioada anterioară, în primul rând fermele mari sunt cele care au astfel de planuri şi pentru viitor.
Dacă numărul fermelor sub 10 hectare care au planuri de achiziţionare în următorii  trei ani este nesemnificativ, o treime dintre exploataţiile între 10-100 hectare şi 60% dintre cele peste 100 hectare vor să cumpere utilaje în perioada 2012-2014. Este important să subliniem şi faptul că lângă fermele cu intenţii de a investi în modernizarea parcului de utilaje (6%), 20% dintre ferme sunt încă nehotărâte în ceea ce priveşte acest subiect, fermele cu cele mai mari incertitudini fiind preponderent ferme mici spre mijlocii.

Grafic nr. 4: Intenţia de achiziţionare în următorii 3 ani- pe categorii de mărimi

Cei mai mulţi fermieri (70%) doresc să cumpere tractoare, rata celor care vor să investească în combine sau semănătoare fiind undeva la 10%. Maşinile de stropit sunt cel mai puţin căutate dintre cele 4 tipuri de utilaje investigate, numai 5% dintre ferme fiind interesate de astfel de maşini agricole.
 Fermele sub 10 hectare vor opta pentru tractoare second hand, majoritate celor între 10-100 hectare vor cumpăra tractoare noi. Totuşi, o treime dintre fermele din această categorie (10-100 hectare) preferă să cumpere tractoare second hand. În ceea ce priveşte fermele mari de peste 100 hectare, achiziţionarea utilajelor second hand aproape că nici nu intră în discuţie. Aceleaşi tendinţe sunt valabile şi pentru combine  şi semănătoare, maşinile de stropit fiind oarecum o exceptie, fiecare tip de fermă militând pentru cumpărarea acestora în stare nouă. Tractoarele şi combinele aparţinând clasei de peste 100 cai putere sunt cele mai căutate de fermele mari, modelele între 50-100 de cai putere find favorizate de ferme sub 100 hectare.
Aşa cum am prezentat mai sus, când vine vorba de producători de tractoare şi de combine fermierii sunt foarte bine informaţi şi au un grad mult mai ridicat de conştientizare decât în cazul semănătoarelor şi a maşinilor de stropit. În acest sens, nu este o surpriză nici faptul că, în comparaţie cu cazul semănătoarelor şi al maşinilor de stropit, mult mai mulţi fermieri s-au decis deja de la care producător să-şi cumpere aceste utilaje. Asta înseamnă că dacă pe piaţa tractoarelor şi a combinelor marca (brandul) este un aspect important de diferenţiere, pe piaţa semănătoarelor şi a maşinilor de stropit competiţia este una mult mai deschisă, firmele având posibilităţi mult mai bune pentru crearea şi gestionarea imaginii.

Grafic nr. 5: Ştiţi deja de la care producător veţi cumpăra utilajul?

În ceea ce priveşte producatorii preferaţi de fermieri în cazul achiziţiilor viitoare, nu vor avea loc schimbări foarte mari în clasament, faţă de cel privind mărcile utilajelor achiziţionate în ultimii 5 ani.
Anii 2010 şi 2011 au fost ani buni din punct de vedere agricol. Condiţiile climaterice au fost excepţionale, fermierii au recoltat producţii bune la principalele culturi, preţul produselor agricole a fost de asemenea la un nivel bun. Toate aceste aspecte au crescut interesul fermelor de a investii în modernizarea parcului de maşini şi utilaje agricole. În cazul fermelor mari  investiiţile programate sunt susţinute de resurse propii şi nu de sume obţinute prin proiectele de finanţare. Pe de altă parte însă, principala problemă a fermelor mici şi mijlocii rămâne finanţarea, creditele bancare fiind dificil de obţinut, fapt care îngreunează accesarea fondurilor UE.