Promovarea produselor tradiţionale câştigă tot mai mult teren şi aderenţi în acelaşi timp. Avem festivalul pălincii, al clătitelor, cârnaţilor şi aşa mai departe. Manifestări care îmbină armonios obiceiurile rurale cu bucătăria, cu portul şi cu muzica populară, lucruri absolut autentice.
Prinţul Charles, ca să dau şi un exemplu sonor, tocmai asta caută în România.
Probabil plictisiţi de tehnologie şi de zgomotul urban, am observat că pe străini îi fascinează astfel de lucruri. Precum am spus mai sus, au şi ce vedea. Dar asta nu e totul. Gândiţi-vă că târgurile ori serbările săteşti se asortează de minune cu peisajele. De fapt, de aici şi până la vacanţa perfectă nu mai e decât un pas.
Aţi ghicit, nu-i aşa? Prin „împletirea” cârnaţilor cu dansul şi cu muntele, se naşte „pachetul” de vacanţă, cum ne place, mai nou, să-i spunem. Şi-atunci, să te aştepţi la turişti !
În realitate, noi încă nu avem, din păcate, astfel de „pachete”. De ce? Oare ce ne lipseşte cel mai tare? Drumurile ori brandul de ţară ? Nu sunt ironic, încerc doar să-mi dau cu părerea. Şi cred că, pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să gândim puţin.
Sigur că drumurile patriei pot fi mai bune. Sigur că promovarea profesionistă ajută. Sigur că nu e suficient să avem ce arăta, dacă nu ştim cum să facem lucrul ăsta. De fapt, părerea mea este că nouă cel mai tare chiar asta ne lipseşte: „ceva” care să lege toate bunătăţile la un loc. Festivalurile, cârnaţii şi muntele. Singure, fac mult mai puţin decât ar face toate, împreună.
Şi cum se poate face treaba asta? Nu ştiu exact! Poate printr-un turneu „Redescoperiţi România” , care să aibă un program de nerefuzat: de la vampiri la pălincă, cu cazare în fân şi cina în vie, cu degustări de vinuri. Oricum, să fie ceva de care turiştii să-şi aducă aminte şi peste 100 de ani. Şi când la întoarcere acasă, nemţii vor povesti şi altor nemţi, oamenii să se teamă că nu vor mai prinde locuri pentru o vacanţă rustică, în România, unde să te trezească cântatul cocoşilor. Ştiţi cumva vreo promovare mai bună ca asta? Eu, unul, nu-mi pot imagina.