CALITATE PE BANI PUŢINI! Asta este situaţia care îi duce la limita supravieţuirii pe mulţi dintre fermierii români: produc bun şi vând ieftin. "Politica e proastă, nu noi suntem de vină!", acuză liderul unei organizaţii a fermierilor.
Am spus-o şi o spun dintotdeauna: nu subvenţiile ne ridică, ne coboară preţul mărfii! Un leu în plus la kilogram este dublu cât subvenţia la o oiae. Un miel finisat de 40 de kilograme ar fi 40 de lei în plus. Subvenţia e 20 de lei pe oaie. Nu trebuie să fii filozof în matematică să-ţi dai seama, asta e situaţia. Şi atunci, să aştept, să mă duc, să mă cert, să mă zbat pe la APIA, pe la Guvern că de ce nu ne dau? Nu ne place chestia asta. Dă-mi un leu în plus la preţ şi sănătate bună! Pentru asta, trebuie să-i avem lângă noi pe cei care pot să mişte căruţa oieritului, spune Nicolae Cioranu, preşedintele Federaţiei Romovis.
N-am cerut decât să ne ajute statul român, că noi nu putem, să ajungem într-o ţară arabă să negociem o deschidere de piaţă, adaugă Cioranu.
Am vândut întotdeauna calitate bună, care se face cu cheltuială. Anul trecut, pe miei de aceeaşi calitate şi aceleaşi kilograme, am luat cu 60-70 de lei mai mult. Mă tot gândesc ce trebie să tai din cheltuieli ca acei 60-70 de lei să nu mă trezesc că sunt cu ei sub zero. Este anul căderii preţurilor la noi, la ovine, şi cred că şi la colegii de la bovine, explică preşedintele Romovis.
Îl întreb dacă mai rentează să crească animale, în condiţiile astea. Îmi pare rău c-am rămas în România acum 20 de ani, spune Cioranu, cu amărărciune. Puteam să plec oriunde. Am neamuri care au plecat în străinătate, lucrează doar el şi pune bani deoparte cât eu, cu o mie de oi, nu pot să pun, şi lucrez cu toată familia, eu, nevastă-mea, un copil, şi în vacanţă şi al doilea copil. Şi nu suntem noi de vină! Acum 25 de ani, cu 100 de oi trăiai o familie, şi dacă aveai 200 de oi, puneai şi bani deoparte. Eu acum am o mie şi ceva de oi (Ţurcană şi hibrizi cu Ţigaie cu Cap Negru German pentru carne), şi bani am jumătate cât aveam atunci. Nu-i normal!
Cine e de vină pentru această situaţie? Politica e proastă, nu noi, crescătorii, suntem de vină! Fermierul e nevoit să vândă. N-avem o politică bancară care să ne ajute. Fermierul spune „azi am nevoie de bani. În loc să vând 50 de miei, mă duc sa iau un ban de la bancă, cu o dobândă mică, să fie rantabilă. Sau poate i-aş mai ţine mieii, da n-am bani pentru furaje. Poate mă duc la bancă să iau nişte bani împrumut şi îi mai furajez o lună, două, până vine un cumpărător mai bun". (...) Ei, la noi, fermierul nu vinde mieii, îi dă să se scape de ei. Asta nu mai e vânzare! Când vinzi, ceri un preţ, mai negociezi, ori tu nu poţi să zici nimic, accepţi cât îţi dă, că ai nevoie de bani, mai spune Nicolae Cioranu.