Mai avem o ŞANSĂ: „Şi fiul meu va fi FERMIER!”

De multe ori, părinţii sunt cei care nu înţeleg că agricultura are viitor şi că se caută meseriaşi în domeniu ca pita caldă. Sau, dimpotrivă, fermieri fiind şi sătui fiind de greutăţile inerente meseriei, trag tare să-şi trimită copiii departe de satul natal, spre alte meserii...

Şi totuşi, mă bucur să văd, pe unde merg prin ţara asta, părinţi care îşi încurajează copiii să urmeze o şcoală agricolă, să iubească agricultura, să rămână în sate şi să dezvolte afacerea familiei. Sau să investească în noi afaceri agricole. Mă bucură să văd tineri care au lucrat din greu peste hotare şi vin acasă să-şi investească agoniseala în pământ românesc... Sau tineri care lasă confortul oraşelor şi al jobului comod de la birou pentru a deveni fermieri, pentru că îşi doresc viaţa curată şi simplă de la ţară... TOATE ACESTEA înseamnă că MAI AVEM O ŞANSĂ!

A fost lansată recent, în grupul nostru „Ferma de familie” de pe Facebook, o temă de discuţie care ar trebui să ne preocupe pe toţi: Aţi încercat în vreun fel să vă influenţaţi copiii să vă urmeze în activitate? (Nelu Popescu). Răspunsurile nu au întârziat şi fiecare comentariu adăugat postării, preponderent de către tineri fermieri, la rândul lor, indică tocmai ce afirmam anterior: încă mai avem o şansă! La agricultură, dar şi la o mentalitate sănătoasă...

Roberto Raul spune: „Străbunicul meu s-a ocupat cu agricultura, bunicul meu la fel, tata la fel şi eu cu tot dragul am să păstrez tradiţia aceasta; şi, de ce nu, şi copiii mei...”.

Fermierul Ştefan Muscă afirmă că „este o mare onoare să lucrezi în agricultură. A produce hrană înseamnă o binecuvântare de la bunul Dumnezeu, iar la mine au făcut-o toţi cei dinaintea mea. Mi-au călcat pe urmă copiii şi sper că şi nepotul, într-o zi...”.

Alexandru Vâlceanu se întreabă sincer dacă va rezista el în acest domeniu, pentru ca micuţa lui să aibă ce duce mai departe când va creşte mare.

Mariana Lucan şi soţul ei, o tânără familie despre care am scris în revistă, au lăsat oraşul pentru a creşte vaci cu lapte: „Eu când voi avea copii o să încerc să le arăt atât partea frumoasă, cât şi partea grea, pentru că mi-aş dori ca ei să iubească ceea ce fac, nu să îi oblig. Dragoste cu forţa nu se poate. Însă eu pot să le transmit dragostea pentru animale... Cât despre alegerea făcută, cu siguranţă asta aş mai alege o dată, nu neapărat pentru satisfacţiile materiale cât pentru cele de suflet... pâna la urmă cu astea rămânem, bogăţiile oricum nu le luăm cu noi. Dar măcar să ducem o viaţă liniştită”.

Băieţii lui Fănel Nagy se ocupă ambii cu zootehnia şi sunt mulţumiţi de alegere, iar junioarei lui Cătălin Vuculescu „începe să-i curgă sângele agriculturii prin vene”, spre bucuria tatălui.

Monica Marilena Ichim ne descrie încă un caz fericit: „Bunicul meu a avut oi, tatăl meu este fermier, eu medic veterinar şi se pare că avem asta în sânge. Şi fiul meu iubeşte animalele!”.

Radu Mălan, fermier din Bihor, ne promite că va încerca să le insufle copiilor dragostea pentru zootehnie.

Voina Ileana se mândreşte cu şase generaţii de ţărani: „Eu veterinar, ulterior inginer zootehnist şi actualmente fermier. Am trei copii, crescuţi la fermă, iar ficiorul Darius ne calcă pe urme, fermier de mic alături de noi, fără a fi îndemnat sau constrâns! Dacă ar fi să fiu tânără din nou... tot FERMIER aş deveni. E microb genetic în familia mea!”.