Declaraţiile din cale afară de optimiste privind producţiile record sau istorice din agricultură ale guvernanţilor au pus pe jar fermierii.
Reamintim intervenţia publică a premierului Mihai Tudose făcută înaintea unei şedinţe de Guvern de la începutul lunii august: “se pare că o să avem cele mai mari producţii pe câteva articole, practic: grâu, floarea-soarelui sunt producţii record!” Şi răspunsul prompt al ministrului Agriculturii, Petre Daea, tot în acel… format: “Domnule prim-ministru, nu vă contrazic, ci vă confirm prin date pe care le vom acumula peste câteva zile şi pe care o să le aduc în Guvern pentru a se cunoaşte exact”.
Nici Liviu Dragnea nu a vrut să stea departe de scenă. Iată ce declara la 22 august: “Avem producţii istorice în 2017, în România. La grâu, secară şi triticale s-a depăşit o producţie de 10 milioane ce tone, ceea ce nu s-a mai reuşit până acum în România. La rapiţă sunt 1,7 milioane de tone, cea mai mare producţie din istoria acestei ţări. De asemenea, la mazăre avem 300.000 de tone, iar producţia la orz şi orzoiacă este cea mai mare din ultimii 23 ani ani”.
“Când spui că ai producţii record, în buza recoltatului, rămâi cu buza umflată?”
Inginerul agronom Marius Ionescu – Mălăncuş, directorul tehnic al unei societăţi cu profil agricol din judeţul Dâmboviţa, s-a arătat destul de afectat de aceste declaraţii. În opinia sa, acestea ar fi contribuit la stabilizarea preţurilor pe piaţă, dar nu în beneficiul producătorilor agricoli.
“Cum poţi, în buza recoltatului, să spui că avem producţii record? – s-a întrebat profund revoltat agronomul. Şi aşa traderii stau pe noi. Cu asemenea, declaraţii le dai apă la moară: «Aaaa! Aveţi producţii record, luaţi preţuri record de aici»!”
“În preţul ăsta, las floarea pe câmp!”
Pentru Marius Ionescu – Mălăncuş, preţurile sunt derizorii, o bătaie de joc. Iată cum gândeşte: “Eu floarea am dat-o, anul trecut, la preţul de 1.350 lei tona. Acum am încheiat contract pe o anumită cantitate la 1.310 lei/t. Nici acest preţ nu mă mulţumeşte. E undeva cu 13 la sută mai puţin decât în 2016, iar mie nu mi-a crescut producţia cu 13 procente. Acum recoltez floarea-soarelui şi mi se oferă şi 1.230 lei/tonă. «Nu o dau, domnule, în banii ăştia; mai bine o las pe câmp, nu pot să fac aşa ceva»!
Când hectarul are o altă… dimensiune!
“Când îi mai văd şi p’ăştia cu producţii record, m-apucă damblaua!... Bat câmpii cu talent! La mine în fermă hectarul are 10 mii de mp! Din păcate, în agricultură mai e un fenomen, unii se laudă cu producţii mari la hectar, probabil că are altă dimensiune hectarul. Am colegi pe zonă, nu vă ascund, au obţinut trei-patru tone în medie la păioase şi au declarat mult mai mult. Probabil că este o altă unitate de măsură a hectarului şi eu nu ştiu! Eu nu pot să spun că am făcut 5 tone/ha şi în realitate am 3, că nu-mi creşte venitul; eu nu umblu după imagine, nu mă interesează politica şi nici producţiile record sau istorice, dacă nu sunt adevărate”, a opinat specialistul.
Acesta a continuat, susţinând că “nu suntem o superfermă, lucrăm o suprafaţă de aproape 500 hectare, dar facem tehnologie ca la carte, avem utilaje moderne cu ajutorul cărora realizăm lucrările la timp şi la o calitate optimă”.
Un an agricol cu producţii şi preţuri istorice!
“Pe mine mă nemulţumesc preţurile, mi se pare că este bătaie de joc, nu pot să fie mai mici de la an la an în care în condiţiile în care producţia nu sare. Am avut un grâu destul de slab din cauza căldurilor excesive şi a ploilor abundente. Boabele au cunoscut fenomenul de şiştăvire, greutatea hectolitrică a fost destul de slabă, cu toate că au avut şi proteină, şi gluten; au fost uşoare. În luna iulie a plouat peste 200 litri pe mp, plantele ajunse la supracoacere, pe unele le-au scuturat ploile, arşiţa a şiştăvit boabele. Abia am reuşit să fac 5 tone/ha. A trebuit să vindem grâul undeva în jur de 60 de bani kilogramul. Preţ mic! Nici la cultura de rapiţă nu a fost mai bine, aceleaşi probleme, dar am reuşit să comercializăm la 1.550 lei tona. De mazăre, nu mai pomenesc! Anul agricol e bun, dar putea fi şi mai bun, din punctul meu de vedere dacă preţurile, ca şi producţiile, nu ar fi fost… istorice!”, a concluzionat inginerul Marius Ionescu – Mălăncuş.