O mare parte din marfa celor care produc între 40-1.000 de hectolitri de vin pe an se comercializează pe marginea drumului, în spaţii neadecvate, fără un control al calităţii produsului, susţin reprezentanţii Patronatului Vinului.
Recent, Patronatul Naţional al Viei şi Vinului a cerut ministerelor Finanţelor şi al Agriculturii ca, în noul Cod Fiscal, să fie consideraţi mici producători de vin cei care produc între 40 şi 1.000 de hectolitri pe an, urmând ca activitatea acestora să fie fiscalizată şi supusă unui control al calităţii. „Am cerut definirea micului producător, pentru ca acesta să-şi poată comercializa legal şi în condiţii de siguranţă alimentară producţia. Nu 1.000 de hectolitri, pragul maxim prevăzut de legislaţia europeană în definirea micului producător, ci până la 40 de hectolitri (4.000 de litri) să se considere autoconsum, iar între 40 de hectolitri şi 1.000 hl să se producă şi să se comercializeze vinul sub un control fiscal, o formă simplificată de antrepozitare fiscală, iar antreprenorul să fie înregistrat măcar ca persoană fizică autorizată, pentru a intra sub rigorile controlului fiscal şi ale controlului de calitate a vinului, eliminând astfel riscurile de siguranţă alimentară”, a declarat, pentru Mediafax, Ovidiu Gheorghe, directorul general al Patronatului Naţional al Viei şi Vinului.
Potrivit acestuia, o mare parte din marfa celor care produc între 40-1.000 de hectolitri pe an se comercializează pe marginea drumului, în spaţii neadecvate, fără un control al calităţii produsului. „Această măsură ar creşte siguranţa consumatorului şi ar elimina concurenţa neloială din piaţă”, crede reprezentantul patronatului.
În România se produc anual în jur de 4 milioane de hectolitri de vin, mai mult de jumătate din producţie fiind nefiscalizată, susţine Ovidiu Gheorghe.
Pentru viticultori, anul de recoltă 2014 a fost dificil din cauza precipitaţiilor abundente de pe întreg cuprinsul ţării, multe dintre ploile căzute fiind însoţite de grindină.
Potrivit Patronatului Naţional al Viei şi Vinului (PNVV), precipitaţiile abundente şi grindina au generat la nivel naţional următoarele influenţe: număr mare de tratamente fitosanitare şi, implicit, costuri mai mari de producţie comparativ cu alţi ani agricoli, diminuarea recoltelor faţă de anul precedent şi întârzierea campaniilor de recoltare cu circa două săptămâni faţă de perioada normală.