Sfecla de zahăr este o sursă mult mai eficientă pentru producerea de etanol decât porumbul, pentru că foloseşte o suprafaţă mai mică de teren, mai puţină apă şi poate fi cultivată în multe regiuni în timpul iernii, ceea ce nu este cazul porumbului.
Utilizată în primul rând ca materie primă în industria zahărului, asigurând circa 30% din producţia mondială, sfecla de zahăr foloseşte cu 40 la sută mai puţină apă decât porumbul şi necesită jumătate din teren. De asemenea, în urma procesării o mare parte din deşeuri pot fi transformate fie în combustibil fie în îngrăşăminte.
Găsirea de noi surse pentru producţia de etanol este esenţială, în contextul creşterii cotelor federale pentru combustibilii obţinuţi din surse regenerabile, dar mai ales din cauza îngrijorărilor legate de deficitul de hrană şi contaminarea surselor de apă potabilă.
La sfârşitul lunii trecute, Agenţia Americană pentru Protecţia Mediului a anunţat ca obiectiv pentru 2012 creşterea cu 36 la sută a producţiei de biocombustibili folosind materii prime altele decât porumbul. Cele mai vizate sunt producţia de etanol pe bază de trestie de zahăr şi alge, respectiv biocombustibilii obţinuţi din păşuni, lemn şi plante.
Omenirea este obligată să găsească surse de energie alternative care să înlocuiască treptat resursele minerale. Agenţia Internaţională pentru Energie estimează că, în Europa, resursele de petrol se vor epuiza în 40 de ani, cele de gaze naturale în 60 de ani, iar cele de cărbune în 200 de ani, lucru care s-ar traduce prin faptul că, peste aproximativ 20 de ani, Europa va fi nevoită să importe 70 la sută din necesarul de energie.
În prezent, biomasa contribuie cu 14% la consumul mondial de energie primară, iar pentru trei sferturi din populaţia globului care trăieşte în ţările în curs de dezvoltare aceasta reprezintă cea mai importantă sursă de energie.