Pământul românesc vândut străinilor a devenit... pârloagă

Lipsa unei legislaţii agricole şi preţurile terenurilor au făcut în ultimii ani din România o adevărată ţintă pentru investitorii străini care vor să-şi dezvolte afacerile în agricultură. Patronatele din acest sector trag un semnal de alarmă şi spun că dacă situaţia va continua, vom rămâne fără fermieri români. Reprezentanţii agricultorilor sunt revoltaţi şi cer autorităţilor să oprească expansiunea agresivă a investitorilor străini.

„Am cerut de nenumărate ori o legislaţie care să limiteze accesul investitorilor străini la cumpărarea terenurilor agricole. Până în momentul de faţă am primit doar promisiuni în care nu credem. Fondurile de investiţii au venit în România atrase de lipsa unei legislaţii în domeniu. Ele au putere financiară şi au putut să cumpere tot ce au vrut. De cealaltă parte, fermierii români nu au fost ajutaţi de autorităţi să acceseze mai uşor credite. Am pierdut foarte mult teren, iar dacă situaţia va continua, pământul României va fi lucrat doar de străini, iar agricultorii români vor dispărea cu desăvârşire”, a spus Nicolae Sitaru, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România, scrie agerpres. 

România „oferă” terenuri arabile la preţuri între 1.560-3.250 euro/ha, printre cele mai mici la nivel mondial. Prin comparaţie, în Ucraina, terenurile pentru agricultură ajung la 7.000 euro/hectar, iar Serbia practică preţuri asemănătoare, 7.000-8.000 euro/hectar. Totodată, Franţa menţine un preţ apropiat, 6.000 euro/hectar, însă impune anumite restricţii de vânzare a terenului, favorizându-i pe fermierii locali.
Italienii, francezii, nemţii şi turcii sunt cei mai mari investitori străini în agricultura României.

MAE, îngrijorat de înstrăinări
Ministrul de externe, Teodor Baconschi, a susţinut recent, că este îngrijorat de apetitul unor companii străine pentru terenul ecologic din România. Oficialul consideră că ar trebui mizat pe concesiune şi nu pe înstrăinarea terenurilor. „Pe mine mă îngrijorează un pic acest apetit al unor companii neromâneşti pentru pământul românesc. Nu dintr-un naţionalism elementar, ci pentru că într-adevar legislaţia ar trebui să pună nişte bariere. Pamântul este încă ieftin, există riscul să ne trezim cu prea mulţi proprietari străini. Trebuie să fim foarte exigenţi cu ce le cerem, să mergem pe concesiuni mai mult decât pe înstrăinare de terenuri şi să nu permitem intervenţia capitalului străin astfel încât el să oprească o asociere profesională, regională a fermierilor autohtoni”, a spus ministrul.

CE vrea să renunţăm la restricţii
Comisia Europeană a recomandat României şi Bulgariei, la începutul acestui an, să ridice mai devreme de 2014, aşa cum prevede tratatul de aderare, restricţiile privind achiziţiile de terenuri agricole de către străinii nerezidenţi. În acest moment, străinii nu pot cumpăra „la liber” terenuri pe piaţa locală, însă o pot face odată ce îşi înfiinţează o companie în România.

Ministrul agriculturii, Valeriu Tabără, a declarat că încurajează investiţiile străine în agricultură, dar se va opune categoric unei modificări a legislaţiei care să permită vânzarea terenurilor agricole către nerezidenţi. „Nu vând teren agricol celor care nu au rezidenţă în România, indiferent cine sunt - arabi, nearabi, albi, negri, blonzi, albaştri, n-are importanţă. Problema care s-a discutat zilele acestea a fost dacă să se permită în România cumpărarea de teren de către persoane nerezidente. Cât va fi ministru Tabără, este o opoziţie totală la o astfel de procedură”, a spus Tabără.

Reversul medaliei: pământul vândut străinilor - pârloagă
După ce au fost cumpărate de italieni, austrieci sau danezi, mii de hectare din judeţul Mehedinţi au rămas nelucrate. Aceştia au cumpărat mii de hectare de teren agricol, dar puţini dintre ei au fost cei care au intenţionat să-l şi muncească. Exploatarea pământului românesc nu înseamnă, însă, numai cultivarea lui.

La Devesel, un francez şi un italian au, împreună, aproape 400 de hectare de teren arabil.
SC HINO.RO SRL din Drobeta-Turnu Severin, firma deţinută de Rolland Pizzaro Remy (64 ani), din Peymeinade (Franţa), în asociere cu un cetăţean român, a cumpărat un deal întreg în Devesel. Săteni spun că francezul a cumpărat dealul ca să cultive trandafiri şi să facă o fabrică de parfumuri, dar a dat faliment şi acum este prin Caraibe.

Conform încadrării CAEN, societatea HINO.RO se ocupă de cultura cerealelor, pomicultură şi cultura altor plante, însă, în realitate, cele 300 de hectare de la Devesel au fost lăsate pârloagă. „N-au pus niciodată nimic. Pe dealul ăla, uitaţi-vă, a crescut şi lăstăriş de neîngrijit ce e”, a spus primarul Alexandru Mimiş, arătând spre pâlcul de pădure tânără care s-a instalat pe deal. Nici francezul, nici asociatul lui român nu au fost de găsit. Angajaţii HINO.RO ne-au spus că sunt plecaţi din ţară.
Tot în Devesel şi SC CARIDANIO SRL din Timişoara, are 100 de hectare de teren, despre care primarul Mimiş spune că, la fel ca şi în cazul SC HINO.RO, proprietarii n-au fost niciodată interesaţi să le lucreze. Pe lângă terenul agricol, firma a mai cumpărat şi câteva zeci de hectare de pădure în Devesel. „Nici pe astea nu le exploatează”, spune primarul.

Situaţia este destul de clară, din moment ce CARIDANIO SRL nu are nici o legătură cu agricultura, ci este, de fapt, o societate imobiliară. Achiziţiile sunt făcute, de obicei, prin împuterniciţi, iar la sediul firmei, contabila a explicat astfel sistemul de funcţionare: terenurile din Devesel, ca şi altele pe care italianul le-a achiziţionat în România, au fost cumpărate pentru a fi revândute: „În perioada asta, de criză, nu prea facem vânzări. Deocamdată, încă mai cumpărăm. Şi, cine ştie, dacă lucrurile n-or să se îndrepte, nu e exclus să cultivăm chiar noi ceva pe acele terenuri”.

Chiar şi necultivate şi în ciuda perioadei de criză, terenurile aduc bani. „Zona noastră e încadrată ca zonă defavorizată, iar cine are pământ ia subvenţii frumuşele – 160 de euro la hectarul de teren cultivat şi 100 de euro pentru cel necultivat. Sunt bani europeni, de la APIA, care se dau chiar dacă terenul nu e muncit, măcar ca să fie întreţinut – curăţat, cosit... Dar ei nici măcar atât nu fac. Au fost şi cazuri în care l-au declarat cultivat şi au luat subvenţie mai mare, deşi el a rămas tot necultivat. În cazul ăsta, APIA e organismul care trebuie să verifice. Numai că verificările se fac prin sondaj, iar dacă te prind nu fac decât să-ţi taie subvenţia şi să îţi interzică să mai depui cerere la ei pentru următorii trei ani”, spune primarul din Devesel.

În comuna Bâcleş, situaţia este similară. Cinci firme care aparţin unor cetăţeni străini au cumpărat aproape 20% din suprafaţa agricolă. „Acţiunea asta, de cumpărare a terenurilor în zonă de străini, a început prin anul 2000 şi s-a încheiat prin 2007-2008. Cei care au cumpărat nu au cultivat niciodată nimic pe ele. Mă rog, o mică parte dintre ele sunt luate în arendă – avem doi arendatori la nivelul comunei care cultivă suprafeţe mai mari. Dar firmele proprietare nu au făcut nimic pe ele niciodată”, spune primarul Constantin Preda.

SC ELHOLM SRL, din comuna Ticvaniu Mare, judeţul Caraş-Severin, deţine 377 hectare de teren nelucrat la Bâcleş. Înfiinţată în 2007 şi avându-i ca asociaţi pe cetăţeanul danez Elholm Carsten Bonefeld şi societatea Elholm Holding ApS, înregistrată în Danemarca, firma figurează, conform clasificării CAEN, având ca principal obiect de activitate cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase. Din 2009 însă, când a înregistrat o pierdere de peste 338.000 de lei şi datorii de aproape 7,2 milioane de lei, danezul a plecat din România.

Cel mai mult teren în Bâcleş a fost cumpărat de SC SAMUR SYSTEMS din Braşov. Aproximativ 944 hectare a achiziţionat cetăţeanul austriac de origine română Vladimir Rareş Purtuc, asociat unic al SRL-ului. E, de departe, cea mai surprinzătoare achiziţie, întrucât firma austriacului n-are nici în clin, nici în mânecă cu agricultura, ci se ocupă cu „prelucrarea datelor, administrarea paginilor web şi activităţi conexe”. „Nu pot să-mi dau seama de ce a luat terenurile dacă nu face nimic cu ele. Singura explicaţie pe care o găsesc este aceea că, probabil, le foloseşte pentru a gaja credite – fie în România, fie la el în ţară”, încearcă o explicaţie primarul Constantin Preda.

SC GIVESCU SRL, firma a trei italieni – Luigi Valdinoci, Valerio Piccini şi Gianni Borghi –, e singura care a cumpărat teren la Bâcleş şi l-a arendat. „Din terenurile noastre, care nu sunt foarte multe, nimic nu este nelucrat. E drept că nu lucrăm noi, ci am arendat suprafeţele, care acum sunt cultivate cu grâu, porumb, orz...”, explică economistul firmei.
Celelalte firme străine care au terenuri în Bâcleş sunt SC ROSWISS SRL din Sibiu, deţinută de doi elveţieni, Pius Waser şi Rolf Pfrunder, printr-o societate înmatriculată în Insulele Virgine Britanice – Agroinvest Romania Limited şi care a achiziţionat pământul pentru afaceri imobiliare, şi SC AGRIA TRADING SRL, tot o companie imobiliară, deţinută de cetăţeni austrieci, care în prezent este în insolvenţă.

„La noi în comună nu există nici un străin care să facă treabă în agricultură. Avem doar doi investitori români, care produc în sistem industrial floarea-soarelui, porumb, grâu... Dar pentru terenul necultivat în zona noastră APIA dă o subvenţie de 80 euro la hectar. Şi dacă oricum le vin nişte bani, ce interes mai au să lucreze pământul?”, se întreabă retoric primarul Preda.
Cu toate că nu-l lucrează, atât firmele care au cumpărat terenuri în Devesel, cât şi cele care au luat în Bâcleş sunt, conform datelor de la primării, la zi cu plata impozitelor şi a taxelor locale. „La începutul fiecărui an se face o declaraţie de impunere, iar firmele ne virează banii în contul Primăriei. Eu, personal, nu i-am cunoscut niciodată pe aceşti străini. Mai vin uneori reprezentanţi, administratori ai firmelor lor, care sunt români, ca să ia adeverinţele pentru APIA”, a adăugat primarul din Bâcleş.

sursa: jurnalul.ro