În acest an, circa 30.000 hectare au fost irigate, adică mai puţin de 1% din terenurile agricole amenajate în acest sens. Aceasta în condiţiile în care în ultimii cinci ani nu s-a majorat cu nici un hectar suprafaţa acoperită de amenajările de irigaţii. Dacă raportarea se face la cele peste nouă milioane hectare teren arabil existent în România, suprafaţa irigată este nesemnificativă.
Având în vedere că anul acesta au fost precipitaţii suficiente pentru culturile agricole, discuţia privid sistemele de irigaţii a fost oarecum abandonată.
Producţiile bune la principalele culturi agricole, au fost efectul muncii fermierilor dar şi al vremii prielnice fiecarei perioade de dezvoltare a culturilor, în majoritatea zonelor ţării. „În acest an am avut o repartiţie foarte bună a precipitaţiilor şi a temperaturilor. A fost un an cu adevărat de excepţie pentru că s-au întrunit condiţii foarte bune atât pentru culturile de toamnă, precum grâu, rapiţă, orz sau orzoaică, cât şi pentru cele de primăvară. De obicei, cele două culturi au cerinţe total diferite”, a arătat ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără.
Odată cu toamna au venit şi problemele agicultorilor
Probleme au apărut în această toamnă când s-a constatat că seceta puternică din sudul şi vestul ţării ar putea afecta producţia de crereale de anul viitor.
Primul lucru întreprins de oficialii Ministerului Agriculturii a fost realizarea unor recomandări de utilizare a pământului şi apoi avertizarea că rezerva de apă din sol este foarte mică, fiind regiuni în care seceta patologică este puternică şi chiar extremă, aşa cum este cazul Câmpiei Române şi Banatului.
Oficialii îşi pun totuşi speranţele în precipitaţiile căzute în aceste zile, care vor mai îmbunătăţii umiditatea din sol. „În toată lumea, agricultura este dependentă de condiţiile climatice. Chiar şi în ţări precum Statele Unite şi Israel, unde nivelul tehnologic este foarte avansat. Este sectorul economic, la nivelul mondial, cu cel mai mare grad de risc tocmai din această cauză. Este însă foarte important să ai un factor de control asupra factorilor majori de risc, cum este apa. Aici intervine problema irigaţiilor în România”, spune Tabără.
Aproximativ 30.000 hectare de teren agricol irigate
Autorităţile nu au reuşit însă să controleze situaţia, nefăcând nimic pentru dezvoltarea sistemului de irigaţii. Potrivit datelor Ministerului Agriculturii, în ultimii cinci ani nu s-a schimbat nimic în privinţa amenajărilor. În schimb, suprafaţa irigată a scăzut de la an la an.
Dacă în 2007 erau irigate 320 mii hectare, în 2010 s-a ajuns ca mai puţin de 80 mii hectare să beneficieze de irigaţii, iar anul acesta s-au irigat doar 30 mii hectare. „În 1989, suprafaţa amenajată pentru irigaţii era undeva la 3,2 milioane hectare. Între timp, suprafaţa s-a micşorat cu aproape jumătate, la 1,4 milioane hectare. Din acestea, circa 800.000 hectare sunt funcţionale fără nicio problemă. Contractate pentru 2011 au fost circa 320.000 hectare, din care n-au fost irigate decât vreo 30.000 pentru că nu a fost necesar”, a spus ministrul Agriculturii, citat de evz.ro.
În România, suprafaţa amenajată pentru irigaţii ocupă circa 22% din suprafaţa agricolă a ţării (3,1 milioane hectare) şi este aproximativ egală cu cea amenajată pentru desecări; combaterea eroziunii solului se face pe circa 15% din suprafaţa agricolă (2,2 milioane hectare).