Seminţele modificate genetic au fost introduse comercial în Statele Unite pentru culturile majore de câmp în 1996, ratele de adoptare crescând rapid în anii care au urmat.
Culturile biotehnologice sunt clasificate pe scară largă ca soiuri tolerante la erbicide (HT), rezistente la insecte (Bt) sau combinaţie a ambelor trăsături HT şi Bt. Deşi au fost dezvoltate şi alte trăsături - cum ar fi rezistenţa la virusuri şi ciuperci, rezistenţa la secetă şi conţinut îmbunătăţit de proteine, ulei sau vitamine - trăsăturile HT şi Bt sunt cele mai frecvent utilizate în producţia de culturi din SUA. În timp ce seminţele HT sunt utilizate pe scară largă în producţia de lucernă, rapiţă şi sfeclă de zahăr, majoritatea suprafeţelor cultivate cu plante modificate genetic sunt de porumb, bumbac şi soia.
Culturile tolerante la erbicide (HT) oferă fermierilor o varietate largă de opţiuni pentru controlul eficient al buruienilor. Conform estimărilor Departamentului Agriculturii din Statele Unite (USDA), suprafaţa de soia HT în sezonul agricol 2021-2022 a ajuns la 95%, cea de bumbac era de 94% iar cea de porumb ocupa aproximativ 90%.
Culturile rezistente la insecte, care conţin gene din bacteria din sol Bt (Bacillus thuringiensis) şi produc proteine insecticide, sunt disponibile pentru porumb şi bumbac din 1996. Suprafaţa internă de porumb Bt a crescut de la aproximativ 8% în 1997 la 19% în 2000, ajungând în prezent la 84%. Suprafaţa de bumbac Bt s-a extins şi ea, de la 15% din totalul suprafeţelor cultivate cu bumbac în SUA în 1997 la 37% în 2001, respectiv 89% în 2022.
Creşterea ratelor de adoptare a porumbului Bt se datorează în special introducerii comerciale de noi hibrizi rezistenţi la viermele vestic al rădăcinilor de porumb (Diabrotica virgifera) şi la Helicoverpa zea. Înainte de 2003, hibrizii de porumb Bt vizau doar sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis).