Oricâte economii ar vrea să facă un fermier, există categorii de costuri care nu se pot reduce foarte mult. Aşa sunt, de pildă, cheltuielile cu carburanţii. Din astfel de raţiuni, subvenţiile oferite de stat la achiziţia de motorină continuă să rămână vitale pentru zona agricolă. Şi este bine, desigur, că autorităţile îi sprijină astfel pe producători.
Practic, ce pot face autorităţile pentru a ajuta fermierii? Fie dau subvenţii, fie ...dau un preţ mai mic. Cumva în mod natural, ne-am obişnuit să asistăm la o singură modalitate de susţinere a domeniului agricol la cumpărarea de motorină, anume aceea de acordare a subvenţiilor. Creşte preţul motorinei, să mărească şi statul subvenţia. Fără să ne punem prea tare problema că, poate, câteodată, soluţia este pe tărâmul petroliştilor ( ori a comercianţilor de carburanţi, mă rog).
Cu timpul, intrând într-o cursă a scumpirilor, ochii tuturor, de la simpli consumatori la agenţii economici şi producători agricoli, au început să fie aţintiţi tot mai mult asupra benzinăriilor. Mai ales că noi, românii, părem să fim diferiţi, din nou, de restul lumii. Mă refer, desigur, la faptul că în România preţul carburanţilor a avut în ultima vreme un singur trend, de multe ori fără nici o logică cu economia de piaţă şi cotaţiile internaţionale ale ţiţeiului. Nu contează că, la un moment dat, pe bursele de profil, preţul ţiţeiului scade, pentru că în România se aplică alte reguli economice.
Cam când părea că a dispărut orice speranţă că autorităţile vor pune piciorul în prag, se produce minunea. După îndelungi verificări şi para-controale, Consiliul Concurenţei decide să-i tragă niţel de urechi pe petrolişti. Ura ! Cine zice că în România nu se aplică legea? Ştiri în presă, puţin tam-tam, pe la TV, cu toţii savuram o victorie, fie şi simbolică, împotriva monopoliştilor, muştruluiţi cu o sancţiune pecuniară.
Dar n-apucăm bine să realizăm ce se petrece că, exact a doua zi după amendă, operatorii de carburanţi scumpesc, din nou, preţul benzinei şi al motorinei.
Care e realitatea, de fapt? Simplu: fiecare îşi aplică propria politică. Constatând abuzuri în stabilirea preţurilor, autorităţile au avut dreptul să aplice sancţiuni. Dar şi petroliştii au avut ulterior dreptul să mai mărească o dată preţul. Până la urmă aici e care pe care. Şi din câte vedem noi, cel puţin până acum, statul a ieşit mereu în pierdere. Pentru că e (mai) slab. Să nu mă întrebaţi de ce.