Până mai ieri, agricultorii români erau „condamnaţi” să ştie doar de grâu şi porumb. Explicaţii pot fi mai multe, de la tradiţie la valorificare.
Cel puţin dintr-un punct de vedere, oamenii nu mai trebuia să-şi bată capul ce fac cu grâul ori cu porumbul. Iată însă că, cu timpul, fermierii autohtoni încep să-şi înfrângă teama de nou şi să experimenteze şi altceva.
Un astfel de exemplu poate fi rapiţa. Iniţiativa venind probabil o dată cu apariţia procesatorilor. Aşa s-a făcut că din ce în ce mai multe ferme îşi prevedeau şi rapiţa în plan.
Anul trecut, fermierii care au cultivat rapiţă au „dat lovitura”, cum se spune. La cheltuieli normale, de până la circa 2.500-3500 lei hectarul, aceştia au vândut ulterior rapiţa cu peste 330-350 euro tona. La producţii de 2.500 kilograme pe hectar, n-ai avut cum ieşi rău. În plus, n-am auzit încă pe nimeni să se plângă că n-are desfacere la rapiţă, deci era cumva rezolvată şi partea cu pricina, fără costuri suplimentare de condiţionare.
Prinzând curaj şi văzând ce repede se fac banii, o mare parte a fermierilor au continuat să mizeze, din nou, pe rapiţă. De data asta însă, lucrurile au devenit brusc extrem de complicate. Practic, din povestea de succes a rapiţei, singura neconuscută era vremea. Şi uite că tocmai vremea ne pune gând rău în 2011.
La momentul de faţă, fermierii privesc neputincioşi către cer. La două, trei săptămâni de la însămânţare, din pământul uscat nu se vede nici măcar un fir de speranţă. Că de producţii bune, ce să mai vorbim. „Rapiţa stă ca-n sac”, răspund invariabil oamenii la întrebarea care este situaţia. Cât privesc şansele ca plantele să-şi revină, acestea tind spre zero absolut cu fiecare zi fără ploaie.
Unde s-a greşit oare? Puteam face ceva mai mult ? La ce n-am fost suficient de atenţi? Că am folosit aceeaşi sămânţa ca anul trecut. Utilajele au mers le fel. Iar tehnologia, aşişderea.
Probabil una dintre explicaţiile cele mai plauzibile este aceea că agricultorii n-au avut grijă cum se cuvine de rezerva de apă din sol. Atâta cât a fost, atât cât se putea. Desigur, nimeni n-avem cum să anticipeze puterea secetei, dar asta este o altă poveste.
Cu siguranţă, analize mai laborioase, făcute de specialişti, vor furniza şi alte explicaţii. Deocamdată, cert rămâne doar faptul că majoritatea covârşitoare a fermierilor au pierderi totale cu rapiţa.
Plus încă un „amănunt”: preţul rapiţei va urca şi mai sus în 2011, iar norocoşii cu rapiţa în hambar vor câştiga înzecit.