După unii, criza financiară va fi urmată de o alta, şi mai cumplită, de natură alimentară. Principalele argumente ţin de creşterea locuitorilor de pe glob şi de scumpirea resurselor. Conform estimărilor, cel mai tare vor suferi ţările mari şi sărace, gen India etc.
Până să „vedem” într-acolo , observăm câteva lucruri care se petrec astăzi, sub nasul nostru. Nu mă refer aici neapărat la România, unde piaţa este mai uniformă, ci la europeni ori americani. Este deja o certitudine faptul că alimentele (spre exemplu, legumele) încep să se împartă în două categorii: ieftine, respectiv foarte scumpe.
Prima categorie , formată din legume ieftine, este destinată, firesc, maselor. A doua , constituită din legume eco, produse în serie limitată, este mai scumpă şi se adresează celor mai cu dare de mână. Despre legumele ieftine se spune că sunt îndopate cu adjuvanţi de creştere, fiind aşadar de o calitate mai slabă, în special din punct de vedere medical. Pe când legumele produse „fir cu fir” fac parte din categoria selectă pentru care contează cel mal mult calitatea şi nu cantitatea.
Diferenţa de preţ între cele două categorii de legume, în anumite ţări‚ poate fi, uneori, destul de mare. Astfel spus, o roşie eco poate costa de cinci ori mai mult comparativ cu una normală. Însă o criză alimentară ar putea mări şi mai mult această diferenţă, făcând ca un kilogram de roşii eco să coste de 20 de ori mai mult faţă de prima categorie.
Până unde putem oare ajunge cel mai departe?! Cei mulţi vor trebui să se mulţumească cu produse care imită naturalul. Deja roşiile de astăzi nu mai au gustul din urmă cu zece de ani. Pentru că au nevoie- ca necesitate fiziologică- să mănânce, oamenii, în marea lor majoritate, vor beneficia de hrana pe care o vor putea plăti. Doar o pătură extrem de subţire vor mai avea privilegiul de a mânca ceva natural. Ca orice bun rar, o roşie, un castravete, o ridiche ori o salată eco, vor avea preţuri curat prohibitive.