Producătorii de cartofi din judeţul Harghita îşi vând producţia din 2014 cu cel mai mic preţ din ultimii 20 de ani, care este practic la o treime din preţul de pe piaţă sau din supermarket-uri, şi se tem că vor înregistra pierderi şi riscă falimentul în acest an.
„La cartof suntem pe muchie de cuţit, preţul nu urcă- 40-45 bani pe kilogram. (...) Şi dacă nu a urcat în decembrie, înainte de sărbători, acum urmează o perioadă fără vânzare bună şi există pericolul ca producătorii să intre în panică, pentru că vine primăvara şi asta poate să prăbuşească şi mai rău preţul”, a explicat Torok Jeno, directorul Direcţiei Agricole Judeţene (DAJ) Harghita.
Potrivit acestuia, în 2014, la cartofi a fost o recoltă record, de 23 tone/ha. Din acest motiv, dar şi din cauza embargoului impus Rusiei, care a determinat producătorii din Polonia sau Belgia să intre pe piaţa românească, preţului cartofului se situează la un nivel foarte scăzut, de 40-45 de bani pe kilogram.
Chiar dacă preţul la producător este foarte redus, în pieţe sau la supermarket-uri acesta este şi de trei ori mai mare, iar consumatorii nu resimt această scădere.
Risc de faliment
Unii producători spun că este cel mai scăzut preţ înregistrat în ultimii 20 ani, iar şeful DAJ Harghita recunoaşte că există riscul ca acesta să se prăbuşească şi mai tare, o dată cu venirea primăverii. Potrivit acestuia, producătorii de cartofi nu vor scoate nici un profit în urma recoltei de anul trecut, iar mulţi vor ieşi în pierdere.
Şeful Asociaţiei producătorilor de cartofi din Harghita, Keresztes Vencel, a declarat, citat de Agerpres, că acest an „va trece foarte, foarte greu”, existând pericolul ca mulţi producători să-şi piardă afacerile, din cauză că au credite la bănci pe care le va fi foarte greu să le ramburseze.
Producătorii ar trebui să fie organizaţi în cooperative
Keresztes Vencel consideră că producătorii ar trebui să fie organizaţi în cooperative, să existe contracte dinainte semnate şi să nu aştepte ca „piaţa să vină la ei”.
În plus, Keresztes Vencel spune că nu există nici o orientare şi strategie politică în acest sens, iar „dialogul dintre producători şi factorii de decizie este aproape inexistent”.