La zece tineri care părăsesc satul românesc pentru că nu le mai oferă nici o perspectivă, unul rămâne în urmă să mai salveze ceva. La încă 20 care iau drumul Vestului, unul se întoarce de afară şi investeşte în agricultură.
Cu elan, cu ceva bani în buzunar, agonisiţi la muncă grea, dă nas în nas cu inerţia statului român, cu birocraţia care ascunde, de fapt, multă neputinţă, cu favoritismele şi nepotismele de prin instituţiile publice, cu guvernanţii care, cu puţin timp în urmă, îl chemau să vină acasă, promiţându-i programe, proiecte şi bani cu dedicaţie pentru investiţii. Praful s-a ales de toate.
„Să ne aducem tinerii acasă” - cam aşa sună corul de bocitoare electorale cuprinse de dragul celor plecaţi să lucreze câmpurile străinilor, în timp ce ale noastre zac pârloagă, generând profit maxim de pe urma subvenţiei la hectar. Vrea tânărul fermier păşune? Ia de unde nu-i! A dat-o primarul pe toată unuia de împerechează muşte pe scaieţi, în concesiune pe vreo 50 de ani. Tânărul, dispus să plătească oricât numai să aibă unde să-şi pască animalele, ajunge să achite taxe cu mult peste valoarea subvenţiei încasate de la APIA, cu tot cu agromediu, dacă e cazul. Asta în cazul fericit în care găseşte o bucată de teren liber...
Chiar şi aşa, tânărul îşi spune că alţii o duc şi mai greu şi îşi continuă aventura lui de fermier într-o ţară pe care o iubeşte, nimic de zis, dar care îi promitea o normalitate! În schimb, i se adună dezamăgirile precum recoltele într-un an foarte bun.
Vorbesc zilnic, dar zilnic, cu tineri fermieri care încă mai speră, mai încearcă... Cu tot optimismul unora, îmi este greu să cred că înţelege cineva de ce în România nu se încurajează viitorul agriculturii. Aşa cum o fac mai toate statele Europei. Ai noştri muncesc zi şi noapte, de le sar capacele. Ţin de 10 ori mai multe animale decât un omolog străin, din simplul motiv că rentabilitatea lor ar fi inexistentă în alte condiţii. Asta pentru că noi, de fapt, nu avem piaţă. Nu avem stat care să-şi protejeze producătorii agricoli, să îl lase pe crescătorul de animale să-şi facă un mic punct de abatorizare şi procesare în fermă, aşa cum are austriacul sau olandezul. Poate azi vinzi ceva, poate că mâine nu. Nesiguranţa, preţurile extrem de mici, răutatea şi incompetenţa autorităţilor în multe cazuri îl vor alunga, în cele din urmă, din ţara care l-a dezamăgit în mod repetat.
Tu, guvernantule, indiferent în dreapta sau în stânga cui stai, ASCULTĂ-L! E tânăr, dar are experienţa lucrului greu. Are viziune şi îi trebuie atât de puţin ca să fie mulţumit şi să rămână acasă! Ia-l frumuşel de pe lista prăfuită cu promisiuni electorale neonorate şi oferă-i stabilitate, un credit cu dobândă rezonabilă ca să se poată moderniza, mai puţine beţe-n roate şi mai multe oportunităţi de valorificare a produselor pe care le obţine (indiferent că vrei tu sau nu). Uite, pentru că ai, se pare, probleme grave cu văzul şi auzul te vom ajuta noi să înţelegi care e normalitatea pe care şi-o doreşte tânărul fermier român. Am tot scris despre el, dar acum vom începe o serie de interviuri, cu exemple concrete, cu probleme, soluţii posibile şi propuneri clare. Ţi le vom pune frumuşel sub nas şi te rugăm, acţionează ca atare!
PRICEPI SAU NU PRICEPI, guvernantule? Cheamă tinerii acasă, dar dă-le motive să rămână! Iar pe cei care au rămas şi se chinuie să facă agricultură, ţine-i aproape, pentru că ei îţi dau să mănânci sănătos! Datoria ta este în primul rând faţă de ei, pentru că munca lor te face pe tine cu salariul mare şi maşină bengoasă la poartă. Pentru că munca lor îţi dă ţie cifre frumuşele, ca să te lauzi ce gospodar al naibii de bun eşti pentru patria care te-a ales!