Ministrul Daea îi îndeamnă pe funcţionarii APIA să-şi vadă de muncă, nu de proteste. Unii directori de centre judeţene le „recomandă” să o lase mai moale, că ar face instituţia de râs.
Păi şi cu drepturile angajatului, fie el de la stat ori de la privat, cum rămâne?! Cum rămâne cu dreptul lui de a protesta, de a-şi apăra salariul, în cazul de faţă, chiar şi cu dreptul lui - eminamente democratic - de a arăta cu degetul spre cei care i-au promis că vin vremuri mai bune doar pentru a-i câştiga simpatia şi votul?
El, salariatul de la APIA, încolţit de şefi direcţi şi indirecţi, ameninţat cu cel puţin pierderea locului de muncă şi făcut ţap ispăşitor pentru nerealizările privind plata subvenţiilor către fermieri, ce să facă şi cui să îşi spună păsurile? Colegilor de muncă şi presei agricole! Însă Daea tună şi fulgeră, inclusiv în discuţiile cu jurnaliştii, vădit deranjat atunci când i se adresează întrebări privind activitatea şi viitorul APIA sau drepturile salariale ale funcţionarilor. Domnule ministru, cu toată bunăvoinţa... nici noi, nici angajaţii agenţiei de plăţi şi nici fermierii nu sunt vinovaţi de eşecul sau ambiguitatea unor decizii politice! Nici măcar nu trebuie să fii un bun comunicator ca să respecţi munca, dreptul la liberă exprimare şi, până la urmă, propriile decizii şi promisiuni.
Şi, ca de ultimă oră, Siveco, cei cu softul pentru plăţi, au anunţat public faptul că, din punct de vedere legal, compania se află în imposibilitatea de a mai face intervenţii în programul informatic IACS destinat plăţilor către fermieri, cu excepţia intervenţiilor punctuale în garanţie! „Întârzierile deliberate în ceea ce priveşte desfăşurarea achiziţiei de servicii de administrare sistem, baze de date şi mentenanţă, precum şi abaterile de la legislaţia naţională şi europeană comise de comisia de achiziţii de la APIA ne forţează să anunţăm public încetarea sprijinului pentru APIA care excede garanţia contractuală”, afirmă reprezentanţii Siveco. Practic, s-au săturat să muncească benevol şi arată cu degetul spre APIA, agenţia subordonată Ministerului Agriculturii. Să fie plata subvenţiilor în pericol? Tot ce este posibil. Dar, în acest caz, mă îndoiesc că funcţionarul care protestează poartă vina eşecului instituţional.
În goana după vinovaţi, uităm prea uşor că în spatele fiecărei semnături, al fiecărui dosar, al fiecărei decizii se află nu doar un angajat, ci un OM. Aşa cum fermierul nu este doar cel care ne produce mâncarea, ci un OM care are o familie dependentă de munca lui. Noi, cei care vă scriem poveştile de viaţă şi de business, nu putem să nu empatizăm cu ceea ce este dincolo de profesie, de birou, de pământ, de producţii, de investiţii, de funcţii. Fac un apel sincer, ca de la om la om, la mai multă cumpătare în discursuri şi proliferări nervoase...
E ultima lună din an şi vin momentele acelea frumoase, cu linişte şi căldură, în care este bine să renunţăm la ranchiună şi răzbunare. Să ne gândim că România a avut, per total, un an agricol foarte bun pe care încă nu ştim cum să îl valorificăm. Să ne promovăm reuşitele şi să ne mândrim cu ceea ce avem, în loc să ne gândim, profund şi lacom, la cum să ne facem rău unii altora!