Cooperativele nu aparțin doar perioadei comuniste. Au existat și înainte și sunt cheia succesului și în multe sisteme agricole moderne. Deși în zilele noastre fermierii români sunt încă extrem de reticenți la asociere, acum aproape 80 de ani în România existau 500 de cooperative în toate sectoarele, spune ministrul Agriculturii, Achim Irimescu. O condiție privind acordarea subvențiilor pe viitor ar putea însă să îi determine pe agricultorii români să se asocieze.
Mi-a dat cineva un anuar al agriculturii din anul 1938, foarte interesant. Atunci aveam 500 de cooperative în toate sectoarele, așa ca nu văd de ce se crede că am avut cooperative numai în perioada comunismului. (...) De exemplu, în Belgia, 70% din lapte se colectează prin cooperative. De aceea este de datoria noastră să încurajăm stabilirea cooperativelor și asociațiilor. Sigur, sunt două sectoare, fructe-legume și viticultură, unde cooperația are o semnificație extraordinară, pentru că fondurile se distribuie prin cooperative. De multe ori, românul simplu nici nu vrea să audă de acest termen, dar este cheia succesului în foarte multe sisteme agricole moderne, a spus Achim Irimescu, prezent, pe 1 februarie 2016, la lansarea Caravanei privind asocierea fermierilor din sectorul horticol, organizată de Ambasada Olandei la București.
Un articol publicat de revista Historia, în care sunt citate date din „Monografia economică a județului Ialomița - 1938”, arată că, în anul respectiv, în județul Ialomița erau active 13 cooperative agricole, plus 3 cooperative mixte, 2 forestiere și 5 obști de arendare și de cumpărare,
Ce rol aveau cooperativele agricole din România acum 100 de ani?
Însă, istoria cooperației în România este mai veche. Sursa menționată mai arată că în 1919, în jud. Ialomița exista Uniunea Obștilor Sătești și a Cooperativelor Agricole. Instituția avea sediul în comuna Călărași (atunci reședință a județului) și reglementa la nivel județean organizarea cooperației agricole. Potrivit Statutelor Uniunii Obștilor din 1919, citate de Historia, cooperativele agricole aveau următoarele obligații: „aprovizionarea în comun a materialelor necesare agriculturii (mașini, unelte, vite, semințe, îngrășăminte); organizarea vânzării în comun a produselor animale și vegetale; îndrumarea obștilor și agricultorilor să aplice cele mai bune metode de cultură; acordarea de asistență juridică; realizarea controlului tehnic și contabil conform normelor stabilite de Centrala Obștilor Sătești și a Exploatărilor Agricole”.
Din 2020, toate subvențiile ar putea fi date fermierilor prin asociații și cooperative!
În Occident, cooperativele producătorilor agricoli au deja istorie. E adevărat și că acestea sunt cu totul altceva decât cooperativele românești din perioada comunistă. Cooperativele din Franța sau din Germania funcționează eficient de zeci de ani de zile, după un model pe care unii ar vrea să îl preia și în România. Ca să îi convingă pe fermierii români să se asocieze, șefii agriculturii le tot promit facilități, însă fără fapte concrete până acum. Un argument foarte convingător ar putea fi însă legat de bani: Nu este exclus ca, după 2020, viitoarea Politică Agricolă Comună să ajungă la o soluție care s-a mai propus și în trecut, respectiv ca fondurile europene să nu mai fie distribuite de către stat, ci de cooperative și asociațiile de grupuri de producători, a adăugat ministrul Achim Irimescu.
Datele MADR prezentate în Strategia pentru dezvoltarea sectorului agroalimentar pe termen mediu și lung orizont 2020 – 2030 arată că mai puţin de 1% din producătorii agricoli români fac parte din structuri organizate, faţă de 34%, cât este media UE.