Comisia Europeană a aprobat primele scheme de verificare a durabilităţii biocarburanţilor

Uniunea Europeană şi-a stabilit obiectivul de a realiza o cotă minimă de 10% de energie din surse regenerabile în sectorul transporturilor până în 2020.

Criterii de durabilitate a biocarburanţilor

Dacă se recurge la biocarburanţi pentru realizarea cotei, aceştia trebuie să întrunească o serie de criterii de durabilitate. Aceasta înseamnă că biocarburanţii nu pot fi obţinuţi în zone caracterizate de o mare biodiversitate, precum ariile protejate sau zonele în care se află depozitată o cantitate mare de carbon, precum pădurile sau turbăriile.

Pentru a beneficia de finanţare publică sau pentru a contribui la realizarea obiectivelor naţionale obligatorii pentru energia din surse regenerabile, biocarburanţii utilizaţi în UE, fie produşi la nivel local, fie importaţi trebuie să respecte criteriile de durabilitate. Aceste criterii sunt menite să împiedice schimbarea destinaţiei zonelor cu stocuri mari de carbon şi cu o biodiversitate bogată în scopul obţinerii de materii prime pentru biocarburanţi.

Biocarburanţii proveniţi din recolte cultivate pe foste păşuni naturale nu sunt consideraţi durabili

În practică, acest lucru înseamnă că biocarburanţii proveniţi din recolte cultivate pe un teren care fusese anterior pădure tropicală sau păşune naturală, cu un ecosistem unic, nu pot fi consideraţi durabili.

În plus, emisiile de gaze cu efect de seră produse de-a lungul întregului lanţ de producţie trebuie să fie cu cel puţin 35% mai reduse decât în cazul combustibililor fosili. Cu timpul, aceste standarde vor fi din ce în ce mai ridicate.

Schemele aprobate de Comisie verifică unde şi cum sunt produşi biocarburanţii şi vor fi valabile 5 ani

După ce verifică temeinic dacă o schemă respectă cerinţele în materie de durabilitate şi în cazul în care constată că ea respectă cerinţele în materie de durabilitate prevăzute de Directiva privind energia din surse regenerabile, Comisia acordă o recunoaştere a cărei valabilitate este de 5 ani.
O astfel de schemă verifică unde şi cum sunt produşi biocarburanţii. Dacă sunt respectate regulile schemei voluntare, aceasta poate emite un certificat pentru produsul respectiv.

Care sunt primele şapte scheme UE privind durabilitatea biocarburanţilor?

După o evaluare detaliată de către Comisie şi după numeroase îmbunătăţiri, au fost recunoscute următoarele scheme:

- ISCC (schemă din Germania, finanţată public, care vizează toate tipurile de biocarburanţi)
- Bonsucro EU (iniţiativă sub formă de masă rotundă pentru biocarburanţi obţinuţi pe bază de trestie de zahăr, cu accent pe Brazilia)
- RTRS EU RED (iniţiativă sub formă de masă rotundă pentru biocarburanţi obţinuţi pe bază de soia, cu accent pe Argentina şi Brazilia)
- RSB EU RED (iniţiativă sub formă de masă rotundă care vizează toate tipurile de biocarburanţi)
- 2BSvs (schemă a industriei franceze, care vizează toate tipurile de biocarburanţi)
- RSBA (schemă industrială pentru Abengoa, care vizează lanţul lor de aprovizionare)
- Greenergy (schemă industrială pentru Greenergy, care vizează etanolul obţinut din trestie de zahăr şi provenind din Brazilia).

În prezent, CE poartă discuţii legate de alte scheme voluntare pe tema modului în care acestea îşi pot îmbunătăţi standardele pentru a respecta cerinţele de durabilitate aplicabile biocarburanţilor.