În propunerile sale de reformă majoră a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) a UE, Comisia Europeană a stabilit o abordare radicală în ceea ce priveşte gestionarea pescuitului în Europa. Planurile vor asigura atât conservarea stocurilor de peşte, cât şi menţinerea în viitor a mijloacelor de subzistenţă ale pescarilor, punând capăt în acelaşi timp pescuitului excesiv şi epuizării stocurilor de peşte.
Reforma va introduce o abordare descentralizată a gestionării pescuitului pe baze ştiinţifice pentru fiecare regiune şi bazin marin, precum şi standarde de guvernanţă mai bune în UE şi la nivel internaţional, prin acorduri privind pescuitul durabil.
Cu ocazia prezentării propunerilor, Maria Damanaki, Comisarul pentru afaceri maritime şi pescuit, a declarat: „Este necesar să acţionăm acum pentru a reda tuturor stocurilor noastre de peşte starea de sănătate necesară în vederea conservării lor pentru generaţiile actuale şi viitoare. Aceasta este o condiţie prealabilă absolut obligatorie pentru ca pescarii să poată pescui în continuare şi să îşi câştige o existenţă decentă de pe urma activităţii lor.”
Durabilitatea şi soluţiile pe termen lung sunt punctele esenţiale ale propunerilor avansate, care prevăd următoarele elemente:
- Toate stocurile de peşte vor trebui aduse la niveluri durabile până în 2015, ceea ce este în concordanţă cu angajamentele pe care şi le-a asumat UE pe plan internaţional.
- Se va adopta o abordare ecosistemică pentru toate pescăriile, cu planuri de gestionare pe termen lung bazate pe cele mai bune avize ştiinţifice disponibile.
- Se va elimina treptat practica de irosire a resurselor de hrană, precum şi pierderile economice cauzate de aruncarea înapoi în mare a capturilor secundare. Pescarii vor fi obligaţi să debarce toţi peştii capturaţi.
- De asemenea, propunerile includ obiective şi termene clare pentru stoparea pescuitului excesiv, abordări de piaţă precum cote de captură individuale tranzacţionabile, măsuri de sprijin pentru pescăriile de mici dimensiuni, îmbunătăţirea colectării datelor şi strategii de promovare a acvaculturii durabile în Europa.
- Consumatorii vor putea obţine informaţii îmbunătăţite cu privire la calitatea şi durabilitatea produselor pe care le cumpără. Principiile şi obiectivele de politică generale vor fi stabilite la Bruxelles, în timp ce statele membre vor trebui să decidă şi să aplice măsurile de conservare cele mai adecvate. Pe lângă simplificarea procesului, aceasta va favoriza adoptarea de soluţii adecvate pentru necesităţile regionale şi locale.
- Operatorii din întregul sector al pescuitului vor trebui să ia propriile decizii economice în ceea ce priveşte adaptarea dimensiunii flotei lor la posibilităţile de pescuit. Organizaţiile de pescari vor juca un rol mai important în coordonarea ofertei de pe piaţă şi în sporirea profiturilor pentru pescari.
- Se va acorda sprijin financiar numai iniţiativelor ecologice care contribuie la o creştere inteligentă şi durabilă. Un mecanism strict de control va elimina orice finanţare contraproductivă a activităţilor ilegale sau a supracapacităţilor.
- În cadrul organismelor internaţionale şi în relaţiile sale cu ţările terţe, UE va acţiona peste hotare la fel cum acţionează pe plan intern şi va promova buna guvernanţă şi o bună gestiune a mărilor în restul lumii.
Damanaki a adăugat: „Aceasta înseamnă că trebuie să gestionăm cu înţelepciune fiecare stoc, capturând cât putem, dar menţinând totodată sănătatea şi productivitatea viitoare a stocului. Aceste măsuri vor avea drept rezultat capturi mai mari, un mediu mai sănătos şi o aprovizionare sigură cu peşte şi fructe de mare. Dacă această reformă reuşeşte, pescarii şi comunităţile costiere vor avea o situaţie mai bună pe termen lung. De asemenea, toţi europenii se vor bucura de o mai largă ofertă de peşte proaspăt, atât pescuit în sălbăticie, cât şi crescut în ferme piscicole.”
În prezent sectorul pescuitului din UE este afectat de mai multe probleme interconectate. Majoritatea stocurilor de peşte sunt exploatate în mod excesiv de o flotă de pescuit supradimensionată şi prea eficientă. Capturile scad de la an la an, iar comunităţile costiere, care depind deseori de pescuit, văd cum oportunităţile lor economice dispar. Atunci când iau decizii, liderii politici tind să favorizeze interese pe termen scurt, mai degrabă decât conservarea pe termen lung a resurselor, iar o abordare legislativă descendentă din partea UE nu prea a reuşit să stimuleze până în prezent sectorul pescuitului să adopte un comportament responsabil şi să contribuie la utilizarea durabilă a resurselor.
sursa: RSS.