La câteva zile după votul din Parlamentul European pe tema viitoarei Politici Agricole Comune (PAC), fostul comisar european Dacian Cioloş a organizat un briefing de presă online în care şi-a exprimat opinia cu privire la impactul pe care îl va avea reforma PAC asupra fermierilor români şi nu numai, dacă aceasta va fi adoptată în forma agreată în plenul de la Strasbourg.
Iată câteva dintre ideile expuse de liderul Renew Europe, a treia formaţiune politică din Parlamentul European, cu această ocazie:
"Nu aş îndrăzni să vorbesc de o reformă a Politicii Agricole Comune, pentru că sunt nişte modificări, unele dintre ele într-adevăr de substanţă, dar din punctul meu de vedere nu e cu adevărat o reformă care să schimbe paradigma de funcţionare a Politicii Agricole Comune. Eu cred că dacă în următorii 5-7 ani nu reuşim să regândim complet modul de funcţionare a agriculturii din Uniunea Europeană, pornind de la priorităţile societăţii europene din momentul de faţă, riscăm să avem tăieri şi mai masive ale bugetului PAC, pentru că subvenţiile la hectar sau plăţile directe în general vor fi din ce în ce mai greu de justificat...
Elementele de noutate ţin în primul rând de ideea aceasta de Planuri Naţionale Strategice. Fiecare stat membru va trebui să elaboreze un Plan Naţional Strategic în care să specifice cum intenţionează să pună în practică obiectivele care au fost convenite la nivel european şi care sunt definite în jurul mediului şi a schimbărilor climatice, a chestiunii legate de reînnoirea generaţională în agricultură - instalarea tinerilor fermieri dar şi a noilor veniţi în agricultură, care au peste 40 de ani. Fiecare stat membru va trebui să pună în aplicare măsurile de consultanţă şi consiliere a fermierilor pentru a integra în practica lor agricolă măsurile legate de ecologie, de mediu şi de digitalizare...
Mai multă flexibilitate şi mai puţină birocraţie
Avantajele acestei noi abordări ar fi că va exista multă claritate la nivel naţional. Fiecare stat membru va putea să îşi adapteze măsurile de la nivel european la specificul naţional într-un plan multianual, pe şapte ani. Regulile stabilite la nivel european vor fi traduse la nivel naţional într-un mod mai eficient şi mai simplu şi mai clar pentru fermieri. Ar trebui să fie mai puţină birocraţie pentru că va exista şi o flexibilitate mai mare pentru fiecare stat membru...
Va exista şi posibilitatea de a coordona mai bine măsurile din Pilonul 1, deci susţinerea asta directă la hectar sau pe anumite tipuri de culturi sau pe măsurile de mediu din plăţile directe din primul pilon cu măsuri din programele de dezvoltare rurală. Pe de altă parte, fiecare stat membru va trebui să introducă o definire a ce înseamnă fermier activ. Ar putea fi excluşi din categoria de fermier activ cei care de fapt nu au ca principală activitate agricultura...
Sprijin pentru zonele afectate de secetă
Tot în planul acesta naţional strategic va trebui bine definit sprijinul pentru anumite zone defavorizate, respectiv zonele montane sau zonele cu anumite handicapuri naturale specifice, cum ar fi de exemplu în România sudul Olteniei sau Dobrogea, care prezintă un risc masiv de deşertificare. Sau felul în care sunt menţinute pajiştile şi păşunile permanente, un obiectiv prioritar la nivel european...
Un alt element de noutate îl reprezintă aşa-numitele eco-scheme. 30 la sută din suma plăţilor directe vor fi acordate doar agricultorilor care decid să implementeze câteva măsuri din aceste eco-scheme, care practic fac legătura între Politica Agricolă Comună şi Pactul Verde. Asta înseamnă că pentru ca un agricultor să beneficieze de aceşti 30% la capitolul plăţi directe ar trebui să se angajeze că pune în aplicare anumite practici agricole care sunt benefice mediului, biodiversităţii, calităţii apei, a solului sau care reduc emisiile de carbon, măsuri ce nu sunt vizate în acele condiţionalităţi care sunt obligatorii. Eco-schemele urmează să fie mai bine definite în negocierile dintre Parlament şi Consiliu de Miniştri. Comisia Europeană urmează să vină cu nişte propuneri legislative complementare care să definească cadrul în care se vor pune în aplicare aceste eco-scheme, însă fiecare stat membru va avea libertatea să definească propria sa listă de măsuri".