ÎN NICIUN CAZ! Aşa se face că a aşezat câteva cuvinte goale, care nici măcar din coadă nu au să sune, în ghetele de fiţe (scorojite de atâta bătut pământul ţării) ale angajaţilor APIA.
Angajaţi care aşteptau măcar o bot(n)iţă frumos ambalată, precum copiii prinşi cu ocaua mică. Acest mesaj nu a fost transmis nici măcar în mod direct, de pe mail-ul ministrului, ci prin interpuşi scorţoşi, lipsiţi de viziune şi bucuria urărilor de sărbătoare. Mesajul începe cu un sec bună ziua, aşezat strident, în culoarea cerului, urmat de fraza impersonală „Vă transmitem mesajul Domnului Ministru Petre DAEA cu ocazia zilei de Sfântul Nicolae”, normal că în aceeaşi culoare, doar că fontul era unul de sărbătoare.
Nu vreau să spun nimic de infatuarea specială a titulaturii „Domnului” şi „Ministru”, de parcă dacă scrii cu litere de tipar funcţia este un pic mai ridicată, aproape Dumnezeiască!
Nu o să fac o analiză a mesajului, care oricum nu poate aduce nimic bun într-o relaţie autistă. Nici măcar nu o să încerc să minimizez gestul ministerial, care este totuşi de salutat. Dar, e ca atunci când un părinte nu îşi permite nici măcar o bomboană pentru copilul care a lustruit zadarnic ghetele un an de zile, în aşteptarea minunii şi nu îi aşează nici măcar o nuia în ele.
De altfel, îmi aduc aminte clar discursul ministrului, fără M mare, din prima parte a anului, din centrele APIA din ţară, în care le zugrăvea „colaboratorilor săi” un viitor nivel salarial care să-i aducă la nivelul AFIR. Asta pentru că, spunea frumos Petre DAEA (aşa se scrie un nume de ministru) „APIA este instituţia care vine cel mai mult în contact cu fermierul, instituţia cea mai cunoscută de oameni în teritoriu”.
„Voi trebuie să vă vedeţi de treabă, că de restul mă ocup eu”, spunea, cu emfază, Petre DAEA. Iar acum îi blamează că au salarii nesimţite şi pretenţii cel puţin asemenea, nu îi bagă în seamă, când aceştia protestează în faţa sediului din b-dul Carol I nr 1, apoi le transmite un mesaj de Sfântul Nicolae, doar aşa, ca o încercare de a înălbi copaia.
A accepta doar realitatea ta, chiar şi atunci când crezi că doar tu o cunoşti cel mai bine, este ca şi cum democraţia are nevoie doar de un partid unic pentru construirea unei societăţi ideale. Iar opoziţia, care nu are alt rol decât de frână pe un circuit liniar, trebuie, evident, cel puţin ignorată.