Organizaţia Naţiunilor Unite a convocat pentru marţi o reunire la nivel înalt a cărei subiect de dezbatere este fenomenul deşertificării, care ameninţă vaste suprafeţe de teren, pe întreg cuprinsul planetei.
Mai mult de două miliarde de oameni sunt afectate de procesul de deşertificare a terenurilor, ceea ce duce la sărăcie, secetă, foamete şi presiunilor demografice. Culturile productive din zonele uscate din întreaga lume sunt ameninţate din cauza practicilor de gestionare a terenurilor şi a schimbărilor climatice.
Potrivit rapoartelor oficiale, mai mult de 12 milioane de hectare de teren arabil se pierd la fiecare zece ani din cauza deşertificării, echivalentul unei suprafeţe de mărimea Africii de Sud. În timp ce terenul productiv devine din ce în ce mai rar, producţia mondială de alimente va trebui să crească cu la 70 la sută, până în anul 2050, pentru a hrăni o populaţie globală estimată să ajungă la 9 miliarde de oameni.
Peste o sută de şefii de stat şi de guvern şi-au anunţat participarea la reuniunea de la New York. „Oamenii care trăiesc în ţinuturile aride, care ocupă mai mult de 40 la sută din suprafaţa terestră a planetei noastre, sunt printre cele mai sărace din lume şi cele mai vulnerabile la foame”, susţine secretarul general al ONU, Ban Ki-moon.
Termenul de deşertificare este asociat în special suprafeţelor de teren arid, nisipos, însă în realitate acesta se referă la un proces mai puţin dramatic, dar la fel de distructiv - pierderea capacităţii de a dezvolta culturi sau creşterea animalelor în zonele aride, semiaride sau uscate. De fapt este locul unde îşi duc traiul circa 2,3 miliarde de persoane, în aproape 100 de ţări.
Secretarul executiv al Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Combaterea Deşertificării Luc Gnacadja are un mesaj apocaliptic: „Suntem cu toţii în pericol. Doar 15-25 cm de suprafaţa solului stau între noi şi extincţie”, susţine acesta, care crede că reuniunea ONU va oferi o „oportunitate unică de a sensibiliza opinia publică cu privire la ameninţarea globală declanşată de degradarea terenurilor şi nevoia urgentă de acţiuni mai puternice”.