Ordin ANSVSA în vigoare! Interdicții pentru crescătorii de vaci!

Interzise legarea vițeilor, aplicarea botnițelor la bovine și legarea permanentă a cozii sunt doar câteva dintre interdicțiile stabilite pentru crescătorii de vaci.

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor stabilește, prin Ordin, reguli și interdicții la creșterea bovinelor. Este o listă lungă de reguli pe care trebuie să le respecte crescătorii de bovine, de la construirea grajdurilor, alegerea pășunilor, hrănirea, crotalierea animalelor.

"Animalele trebuie îngrijite de personal suficient care are cunoştinţe teoretice şi practice corespunzătoare referitoare la creşterea şi îngrijirea bovinelor, inclusiv la sistemul de creştere utilizat.

Personalul trebuie să poată recunoaşte dacă animalele sunt sănătoase sau nu, schimbările comportamentale ale acestora, precum şi dacă mediul este adecvat pentru menţinerea stării de sănătate a animalelor.

Inspecţia generală a animalelor trebuie să fie efectuată cel puţin o dată pe zi, cu excepţia celor legate, care trebuie să fie inspectate minimum de două ori pe zi de către persoane care deţin cunoştinţe corespunzătoare referitoare la creşterea bovinelor.

Inspecţiile nu trebuie efectuate în exploataţiile dotate cu echipamente de supraveghere automate.

La inspecţia generală a animalelor se verifică dacă animalele sunt sănătoase şi active, au postură adecvată vârstei, sexului, rasei sau stării fiziologice. De asemenea, se verifică dacă ongloanele sunt într-o stare bună, dacă hrănirea este normală şi au un comportament corespunzător de rumegare, adăpare, de supt sau alăptare, dacă comportamentul este normal la ridicare, culcare şi odihnă.

În cazul în care pentru înregistrarea informaţiilor, precum ingestia de furaje, calitatea laptelui sau temperatura corporală, sunt utilizate dispozitive tehnologice, acestea trebuie să fie utilizate pentru monitorizarea stării de sănătate, iar informaţiile trebuie să fie verificate cel puţin o dată pe zi.
Inspecţia individuală a animalelor se efectuează atunci când la inspecţie se constată prezenţa unor semne evidente de schimbări comportamentale sau modificări ale stării de sănătate.

La inspecţia individuală a animalelor se acordă o atenţie specială stării generale a animalului, manifestărilor comportamentale anormale, aspectului ochilor, nărilor, pielii, părului, ongloanelor, ugerului, mişcărilor şi posturii, rumegării, prezenţei eventualilor paraziţi externi, aspectului fecalelor, consumului de apă şi hrană.

Identificarea unor cazuri de nelinişte, inapetenţă, scăderea bruscă a producţiei de lapte, încetarea rumegării, rinoree, lăcrimare, sialoree, tuse persistentă, articulaţii inflamate, şchiopătare şi slăbire poate indica probleme legate de neasigurarea standardelor minime de bunăstare.
În situaţiile prevăzute mai sus, persoana care a efectuat inspecţia animalelor trebuie să ia măsuri de îngrijire corespunzătoare, fără întârziere, inclusiv izolarea acestora în spaţii adecvate, cu aşternut uscat şi confortabil, şi să solicite prezenţa medicului veterinar cât mai curând posibil, în vederea examinării clinice a animalelor.

Atunci când se intenţionează amplasarea adăposturilor pentru bovine, trebuie luat în calcul riscul influenţei factorilor externi de mediu, cum ar fi curenţii, zgomotul, vibraţiile şi poluarea atmosferică.

Densitatea bovinelor adăpostite în grupuri trebuie calculată în raport cu sistemul de creştere utilizat şi profilul de activitate al exploataţiei, rasă, vârstă, sex, greutatea în viu şi nevoile comportamentale ale efectivului, ţinând cont de prezenţa sau absenţa coarnelor şi de mărimea grupului, precum şi de faptul că lipsa spaţiului sau aglomerarea efectivelor pot conduce la creşterea agresivităţii, tulburări de comportament, scăderea producţiei sau probleme de altă natură.

Proiectarea, construcţia şi întreţinerea clădirilor şi echipamentelor pentru bovine trebuie realizate astfel încât să se asigure condiţii corespunzătoare de igienă, să poată fi uşor de curăţat şi dezinfectat, să nu existe margini ascuţite sau porţiuni ieşite în relief care să poată răni animalele, să respecte condiţiile de securitate necesare pentru prevenirea şi protecţia împotriva incendiilor şi să permită o inspecţie detaliată a tuturor animalelor.

Culoarele de trecere şi uşile trebuie să fie suficient de largi pentru a permite libera circulaţie, fără a exista riscul de accidentare.

Bovinelor crescute în sistem legat trebuie să li se asigure în orice moment libertate de mişcare, astfel încât să se poată întinde, odihni, dormi, furaja şi adăpa cu uşurinţă.

Pentru a se evita disconfortul, stresul sau leziunile traumatice la animale, pardoseala trebuie să fie antiderapantă, curată şi bine drenată, adaptată categoriilor de bovine.
Sistemele computerizate de hrănire automată trebuie să furnizeze date referitoare la cantitatea de hrană consumată de animale.
Temperatura trebuie menţinută în clădiri în limitele zonei termo-neutre, depinzând de tipul pardoselii, de proprietăţile sale de izolare, de viteza, temperatura şi umiditatea aerului, de radiaţia şi izolaţia clădirii.

Adăposturile trebuie amplasate şi construite astfel încât să asigure condiţii de microclimat optime pentru animale.

Clădirile trebuie să aibă ventilaţie mecanizată sau naturală adecvată prin care să se furnizeze aer proaspăt, care să circule deasupra capului animalelor, şi care să permită menţinerea temperaturii efective a mediului în zona de confort a animalelor; trebuie ţinut cont de faptul că, în sezonul rece, temperatura este resimţită de animale ca fiind mai scăzută atunci când umiditatea aerului este crescută.

În cazul în care este caniculă, temperatura în adăpost este crescută şi în această situaţie trebuie luate măsuri suplimentare, precum: o suprafaţă mai mare de pardoseală alocată pe cap de animal, ventilatoare suplimentare şi, când este necesar, pulverizare cu apă.

Animalele care nu sunt ţinute în permanenţă în adăposturi trebuie să fie protejate împotriva intemperiilor, a animalelor de pradă şi a riscurilor pentru sănătatea lor.

Instalaţiile de hrănire şi adăpare trebuie să fie proiectate, construite şi amplasate astfel încât să fie reduse la minimum riscul de contaminare a hranei şi apei, precum şi efectele dăunătoare ale competiţiei dintre animale.

Bovinele trebuie să aibă acces la o raţie alimentară echilibrată din punct de vedere calitativ şi cantitativ, adaptată şi corespunzătoare nevoilor fiziologice, conţinutului în energie, proteinelor, mineralelor şi vitaminelor corespunzătoare raţiei alimentare, fiind un factor esenţial pentru creştere, precum şi indicelui de conversie alimentară, calitatea laptelui, eficacitatea reproducţiei şi calitatea carcasei.

Hrana trebuie să fie adaptată vârstei, greutăţii şi categoriei de producţie a animalului, de o calitate omogenă şi în cantitate suficientă, pentru evitarea oricărei competiţii.
În cazul în care bovinele sunt hrănite ad libitum sau în tainuri, toate animalele din boxă trebuie să poată mânca în acelaşi timp.
Toate bovinele trebuie să aibă acces liber la o sursă de apă potabilă proaspătă de calitate, livrată ad libitum, care să corespundă nevoilor fiziologice.

Înălţimea adăpătorii trebuie să fie adecvată dimensiunii fiecărei categorii de bovine care este adăpostită în boxă.
Adăpătoarea trebuie să se poată goli şi curăţa complet, întrucât poluarea apei potabile poate duce la o absorbţie deficitară a apei şi la îmbolnăviri.
Adăpătorile nu trebuie să creeze obstacole pentru animale, personal, maşini şi sisteme mecanice.
Adăpătorile nu trebuie amplasate lângă zonele de hrănire şi de odihnă, pentru a se preveni eventualele pierderi de apă care ar putea uda furajul şi aşternutul.

Viţeii tineri nu trebuie să fie adăpaţi cu apă rece, în special în timpul iernii, deoarece aceasta poate provoca diaree, ci cu apă sau electroliţi la temperatura de aproximativ 30°C.

Pentru a se asigura accesul simultan la apă al tuturor animalelor sunt necesare minimum 2 adăpători/boxă.

În adăposturile pentru bovine trebuie să fie asigurate condiţii astfel încât temperatura ambiantă, viteza aerului, umiditatea, nivelul de gaze toxice şi praf să nu afecteze în mod negativ sănătatea şi bunăstarea animalelor.

Facilităţile de depozitare a gunoiului de grajd în interiorul sau în afara unităţii trebuie proiectate, întreţinute şi administrate pentru a se preveni expunerea animalelor la gaze, în concentraţii dăunătoare pentru sănătatea acestora.

Animalele nu trebuie să fie expuse inutil la zgomote constante sau bruşte, astfel că ventilatoarele, utilajele de hrănire sau alte echipamente trebuie construite, amplasate, utilizate şi întreţinute astfel încât să provoace cât mai puţin zgomot posibil, atât direct, în interiorul adăposturilor, cât şi indirect, prin structura adăposturilor în sine.

Animalele nu trebuie ţinute în permanenţă în lumină puternică sau în întuneric total.
Nivelul de iluminare naturală sau artificială trebuie să fie suficient pentru a permite exprimarea unui comportament normal, iar sursele de lumină artificială trebuie montate astfel încât să nu provoace disconfort animalelor.

Circuitele şi echipamentele electrice trebuie să fie întreţinute astfel încât să se evite riscul electrocutării animalelor.
Toate echipamentele automate sau mecanice din adăposturi care influenţează sănătatea şi bunăstarea animalelor trebuie să fie inspectate periodic, astfel încât să fie identificată şi remediată imediat orice defecţiune care ar putea pune în pericol sănătatea sau bunăstarea animalelor, cu luarea de măsuri corespunzătoare pentru protecţia acestora până la remedierea deficienţei.

Păşunile trebuie să fie selectate şi administrate astfel încât animalele să nu fie supuse riscurilor fizice, chimice sau de altă natură.

Trebuie evitată pe cât posibil utilizarea instrumentelor care administrează şocuri electrice, fiind interzisă aplicarea de şocuri electrice pentru a controla comportamentul animalelor, aceasta fiind permisă doar pentru ghidarea animalelor adulte, care refuză să se mişte şi numai atunci când au spaţiu suficient pentru a înainta.
Electroşocurile nu trebuie să dureze mai mult de o secundă şi se aplică numai pe muşchii crupei animalelor, fiind interzisă administrarea acestora în mod repetat dacă animalul nu reacţionează.

Sunt interzise următoarele proceduri, care duc la pierderea unei cantităţi semnificative de ţesut sau la modificarea structurii osoase a bovinelor:

a) modificarea sau mutilarea limbii;

b) ecornarea, prin alte mijloace decât îndepărtarea chirurgicală a coarnelor;

c) codotomia;

d) castrarea taurilor şi a viţeilor, prin alte metode decât îndepărtarea chirurgicală a testiculelor sau cu inel pus cu elastratorul.

Sunt exceptate de la interdicţiile:

a) procedurile efectuate în scopuri terapeutice;
b) procedurile care pot fi efectuate numai în interesul animalelor sau atunci când este necesar pentru protecţia persoanelor, respectiv castrarea şi vasectomia, aplicarea de inele nazale la tauri, distrugerea sau îndepărtarea zonei producătoare de corn la animalele mai mici de patru săptămâni prin cauterizare chimică sau cauterizare termică, cu condiţia ca aceasta să se efectueze cu un instrument care produce suficientă căldură, timp de cel puţin zece secunde.

Procedurile prin care animalele pot suferi sau riscă să sufere dureri considerabile se efectuează sub anestezie locală sau generală, de către un medic veterinar sau de către orice altă persoană calificată, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Procedurile care nu necesită anestezie se efectuează astfel încât să se evite durerea inutilă sau prelungită, precum şi stresul.

Ţarcurile pentru tauri trebuie poziţionate astfel încât să permită vederea altor animale, iar grupurile de animale trebuie să fie omogene pentru a se preveni eventualele lupte.
Adăposturile individuale pentru taurii adulţi de talie medie trebuie să includă o zonă de odihnă de cel puţin 16 m2.
Pentru taurii cu greutatea mai mare de 1.000 kg, zona de odihnă nu trebuie să fie mai mică de 1 m2 pentru fiecare 60 kg greutate vie.
Pentru taurii de aproximativ 600 kg, adăpostiţi în grup, spaţiul minim nu trebuie să fie mai mic de 3 m2/animal.
Ţarcurile pentru tineretul bovin la îngrăşat trebuie poziţionate astfel încât să permită vederea altor animale, iar grupurile de animale trebuie să fie omogene.

Adăposturile pentru tineretul bovin la îngrăşat trebuie construite astfel încât să permită animalelor să aibă acces la o zonă de odihnă confortabilă din punct de vedere fizic şi termic şi care să permită tuturor animalelor să se odihnească în acelaşi timp. Podeaua zonei de odihnă trebuie să fie solidă, acoperită cu un strat izolator ori materiale higroscopice sub formă de aşternut, cum ar fi paie sau alte produse cu proprietăţi absorbante, în vederea asigurării confortului şi pentru reducerea riscului de rănire a animalelor. În cazul în care se utilizează materiale higroscopice sub formă de aşternut, cantitatea minimă trebuie să fie de 2 kg/cap/zi.

În stabulaţie liberă, numărul de animale adăpostite nu trebuie să depăşească numărul de locuri de odihnă disponibile şi nici numărul de spaţii pentru hrănirea animalelor.

Adăposturile pentru vaci de lapte trebuie construite astfel încât să permită animalelor să aibă acces la o zonă de odihnă confortabilă din punct de vedere fizic şi termic, drenată şi curăţată corespunzător şi care să permită tuturor animalelor să se odihnească în acelaşi timp; podeaua zonei de odihnă trebuie să fie solidă, acoperită cu un strat izolator ori alte materiale higroscopice sub formă de aşternut, cum ar fi paie sau alte produse cu proprietăţi absorbante, în vederea asigurării confortului şi pentru reducerea riscului de rănire a animalelor. În cazul în care se utilizează materiale higroscopice sub formă de aşternut, cantitatea minimă trebuie să fie de 2 kg/cap/zi.

Animalele nu trebuie să fie adăpostite într-o zonă echipată complet cu grătare.
Echipamentele de muls trebuie menţinute în stare corespunzătoare pentru a se preveni leziunile ugerului.
Înaintea mulsului trebuie să se facă igiena glandei mamare şi a zonelor adiacente acesteia.
Se interzice legarea permanentă a cozii.
La inspecţia zilnică trebuie acordată o mare atenţie ugerului şi organelor genitale ale bovinelor, mai ales în ultimele două luni de gestaţie, precum şi igienei ongloanelor.
Personalul cu responsabilităţi pentru îngrijirea animalelor trebuie să efectueze acţiuni de prevenire a afecţiunilor podale a bovinelor, precum scurtarea ongloanelor şi trimajul acestora cel puţin o dată pe an.
Fătările trebuie să se desfăşoare în spaţii special amenajate, unde animalele sunt atent monitorizate de către personal calificat şi competent.
Intervenţiile chirurgicale, precum operaţia cezariană sau remedierea distociilor, se realizează exclusiv de către medicul veterinar cu drept de liberă practică.

Se interzice legarea viţeilor, aceştia putând fi contenţionaţi numai pentru o perioadă de timp care este necesară pentru examinare sau pentru hrănire.

Se interzice aplicarea botniţelor.

În cazul în care viţeii sunt ţinuţi în boxe individuale, acestea trebuie să fie construite şi amplasate astfel încât să permită vederea viţeilor între ei sau vederea altor animale.

În cazul în care viţeii sunt ţinuţi în grupuri, trebuie asigurată o zonă de odihnă spaţioasă pentru ca viţeii să se poată întinde simultan fără impedimente şi să permită fiecărui viţel să se întoarcă, să se odihnească, să se ridice, să se cureţe fără dificultate şi să se menţină curat.
Atât pentru viţeii până la vârsta de două săptămâni, cât şi pentru viţeii mai mari, zona de odihnă trebuie să fie acoperită cu aşternut corespunzător suficient, curat şi uscat.

Adăposturile trebuie bine iluminate, de preferinţă prin lumină naturală, timp de cel puţin 8 ore pe zi.

După naştere, viţelul nou-născut trebuie să primească suficient colostru cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 6 ore, iar atunci când se utilizează colostru de la o altă fermă, acesta trebuie supus unui tratament adecvat, precum încălzirea timp de o oră la 56°C, ţinând cont de faptul că nu trebuie supraîncălzit, deoarece se distrug anticorpii.

Viţeii mai mari de 2 săptămâni trebuie să aibă acces la o raţie plăcută la gust, uşor digerabilă şi hrănitoare, care să includă furaje grosiere corespunzătoare vârstei, greutăţii şi nevoilor lor biologice, pentru menţinerea unei stări bune de sănătate şi pentru permiterea exprimării unui comportament normal şi dezvoltării normale a rumenului şi care să conţină o cantitate suficientă de fier.

Viţeii mai mari de 2 săptămâni trebuie să aibă acces la apă în cantităţi suficiente şi de o calitate adecvată în orice moment sau cel puţin să fie în măsură să îşi satisfacă cerinţele hidrice prin ingestia altor substanţe fluide.

În primele patru săptămâni de viaţă, toţi viţeii trebuie să primească alimente lichide cel puţin de două ori pe zi."