Ce-i îngrijorează cel mai tare pe fermieri!

Sondajul captează experiențele și opiniile a 36 de fermieri locali – atât tineri, cât și fermieri experimentați ce păstrează tradițiile agri-culturale locale și securitatea alimentară la nivel local cu fermele lor de până în 10 hectare, precum și perspectivele a cinci asociații agricole importante, care reprezintă peste 22.600 de fermieri și lucrează o suprafață de aproximativ două milioane de hectare. Sondajul face parte dintr-un proiect-pilot de abordare a nevoilor și ideilor fermierilor în contextul impactului crescând al schimbărilor climatice, desfășurat de WWF în parteneriat cu Administrația Națională de Meteorologie (ANM), cu sprijinul European Climate Foundation (ECF). Într-un mediu marcat de secete prelungite, valuri de căldură și alte fenomene extreme precum secarea surselor de apă (râuri, lacuri), precum și de dificultăți legate de desfacerea produselor alimentare, proiectul propune o platformă de dialog și colaborare pentru identificarea, discutarea, împărtășirea soluțiilor de adaptarea la aceste provocări.

Seceta și arșița, degradarea resurselor naturale și poluarea – principalele îngrijorări ale fermierilor

Principalele îngrijorări ale fermierilor în legătură cu clima, fie că e vorba de ferme mici sau ferme mari-foarte mari sunt seceta și arșița, urmate de întețirea problemelor cu bolile și dăunătorii și reducerea resurselor de apă. Toți fermierii au fost afectați de aceste probleme, în diferite moduri – de la lipsa furajelor și arderea vegetației (fânului) de pe pajiști, la scăderea producției (deci și a veniturilor) de porumb, cereale, fructe-legume sau lapte și imposibilitatea de a mai depozita fructe pe perioada iernii, la reducerea semnificativă a perioadei de recoltare. Alte efecte semnalate sunt dificultăți noi în planificarea anului agricol, în onorarea contractelor comerciale și creșterea costurilor de înființare/menținere a culturilor.

Principalele îngrijorări ale fermierilor legate de degradarea naturii/resurselor naturale sunt tăierea pădurilor, impactul pesticidelor/îngrășămintelor chimice și degradarea solurilor (prin eroziune, poluare sau chiar deșertificare), urmate de poluarea aerului și a apelor. Majoritatea fermierilor au fost afectați de aceste fenomene, afirmând că apa devine problematică (cantitativ și calitativ), că numărul insectelor polenizatoare este în descreștere (traducându-se în scăderea producției de legume și fructe) și că ploile au devenit foarte acide și dăunătoare; de asemenea, se repetă problema scăderii producției și a costurilor ridicate de menținere a productivității într-un anumit prag, precum și imposibilitatea de a mai cultiva anumite plante în anumite regiuni din cauza compromiterii microclimatului (ex.porumbul în zona de sud și sud-est).

Dr. Mihaela Caian, expert în cadrul ANM (Administrația Națională de Meteorologie), afirmă: „Anul 2024 a fost confirmat de Serviciul Copernicus ca fiind cel mai cald an la nivel global din înregistrările ce datează din 1850. Este totodată primul an în care temperatura medie globală depășește pragul de 1.5ºC peste nivelul preindustrial (1850-1900) – dacă aceste depășiri devin consecutive pe o perioadă de cel puțin 10 ani, vom încălca limitele stabilite prin Acordul de la Paris pentru a menține o Planetă locuibilă.

În România, anul 2024 este pe primul loc în topul celor mai calzi ani (top realizat pe baza datelor din 129 de stații meteorologice în perioada 1961-2023), cu o temperatură medie de 11.6ºC – cu 2.52ºC mai mult decât mediana perioadei 1981-2010. Pluviometric, deși cantitățile totale au fost mai scăzute (cu ~17% mai puțin decât mediana perioadei 1991-2020), precipitațiile extreme au fost deosebit de intense. Aceste caracteristici sunt în linie cu proiecțiile climatice, care pe baza mai multor modele indică creșteri în continuare ale temperaturii, cu abateri ce vor depăși 3ºC în orizontul 2070 (dacă emisiile GES nu vor fi reduse), cu intensificarea valurilor de căldură ca durată și arie. Precipitațiile vor scădea și mai mult, la fel și conținutul de apă în sol – îndeosebi în est și sud, însă vom vedea o creștere a numărului de zile cu precipitații severe/extreme (cantități foarte mari în intervale scurte de timp).

Schimbările climatice generate de activitățile umane rămân principalul factor care determină temperaturile extreme ale aerului și suprafeței mării (nivelul CO2 a atins nivelul record de 422 de părți per milion/ppm). Se cer măsuri urgente de mitigare, adaptare și conștientizare, la fiecare nivel – național și regional.”

Fermierii caută și aplică soluții pe cont propriu

Fermierii încearcă să se organizeze și să ia măsuri pe cont propriu, în limita resurselor și a cunoștințelor de care dispun, atât în ce privește practicile agricole (îmbunătățirea și „înverzirea” practicilor, cât și intensificarea, uneori fără rezultat, a practicilor curente/obișnuite, ceea ce rezultă în blocarea lor într-un cerc vicios) și infrastructura/echipamentele de care se folosesc (introducerea irigațiilor, construire solarii etc.), cât și în ce privește structura fermei (mutarea culturilor, schimbarea terenurilor pentru pășunat etc.), suplimentarea temporară a forței de muncă sau chiar adaptări ad-hoc (ex. în anul 2024 au cărat apă cu butoaie și cisterne atât pentru animale, cât și pentru culturi).

Asociațiile agricole încearcă să ajute în sistem centralizat cu organizarea de webinarii, schimburi de experiență, distribuție gratuită de semințe, cercetarea și testarea de practici noi în așa-numitele „ferme-lighthouse” (ferme-model) și răspândirea lecțiilor învățate printre membri. Dacă fermele mici sunt foarte abile și capabile să folosească o diversitate de practici benefice și pentru mediu, în fermele mari-foarte mari reprezentate de asociațiile agricole, există un interes foarte mare pentru plantarea/replantarea perdelelor de protecție agro-forestiere și pentru practicile de agricultură regenerativă pentru refacerea solurilor.

În aceste eforturi, toți fermierii susțin că statul nu face suficient pentru a-i sprijini, iar măsurile de finanțare existente prin politica agricolă (subvenții/plăți, granturi, împreună cu schemele de creditare complementare) nu se ridică la nivelul costurilor aferente implementării unor practici mai durabile, nu sunt atractive sau nu sunt calate pe specificul producătorilor mici. Pe lângă impedimentul principal legat de resursele financiare, fermierii consideră că este nevoie de un serviciu public de consultanță dedicat, momentan inexistent, care să ajute la răspândirea informațiilor la scară largă și la formarea lor pe diferite tematici. Există un consens și la nivelul fermelor mici, și la nivelul asociațiilor agricole intervievate asupra nevoii de a ști mai multe despre cum să protejeze și să folosească mai durabil resursele naturale și asupra nevoii de a fi sprijiniți/te (mai mult) ca să poată face schimbări/să ia acțiune cu privire la problemele de mediu, recunoscându-și rolul/responsabilitatea în privința impactului asupra climei și naturii.

Riscuri pentru viitor

Întrebați despre cum văd agricultura românească peste 5-10 ani, fermierii locali, mici spun că fermele mici vor continua să dispară (inclusiv din motive legate de accesul la piață), iar agricultura se va intensifica și mai mult și se va concentra în mâinile a puțini oameni. Reprezentanții asociațiilor agricole recunosc riscul pierderii fermelor de familie, a „corporatizării” fermelor care vor rămâne, precum și tendința de digitalizare în managementul fermelor pentru creșterea eficienței și reducerea impactului de mediu.

Participanții la studiu au subliniat faptul că viitorul agriculturii românești depinde de o abordare coerentă din partea autorităților. Printre priorități se numără un sprijin real pentru micii producători, reducerea birocrației, informarea/consilierea/educația, eliminarea lanțurilor lungi de distribuție, sprijinirea diverselor metode de agricultură durabilă și a inițiativelor locale prin centre de colectare, procesare, ambalare și piețe de desfacere.

Prin acest proiect, WWF-România și partenerii săi, inclusiv fermierii intervievați, au demonstrat că soluții există pentru asigurarea rezilienței agriculturii în fața schimbărilor climatice și deci pentru asigurarea securității noastre alimentare. Este un pas spre crearea unui mediu de colaborare între fermieri, autorități și experți, punând bazele pentru viitoare proiecte care să susțină fermierii, comunitățile rurale din România și totodată biodiversitatea.

Mara Cazacu, specialist dezvoltare durabilă din cadrul WWF și coordonator al proiectului: „Am făcut un prim pas în a reuni voci neauzite de la firul ierbii, reprezentanți de autorități publice, experți și cercetători care au nevoie să discute împreună și în mod constant pentru a aborda într-un mod concertat provocări majore și urgente ce amenință comunitățile rurale, activitatea de producere a hranei, precum și sănătatea și bunăstarea oamenilor de la oraș pe viitor. Principala provocare devin acum schimbările climatice, însă sunt și alte provocări cronice care au nevoie de o rezolvare precum accesul foarte deficitar pe piață pentru produsele micilor producători, accesul lor la informații și instruiri de bună calitate, imparțiale și dominanța lanțurilor alimentare lungi. Am stat de vorbă cu mulți fermieri, din regiuni diferite, prioritizând fermierii mici, dar și cu asociații de fermieri mai mari și absolut toți au început să fie grav afectați de secetă și arșiță. Nu se simt sprijiniți și testează soluții pe cont propriu, local. Este nevoie ca autoritățile publice să se implice real, alături de societatea civilă care are toată deschiderea pentru a construi, testa și scala inovații capabile să ne asigure o plasă de siguranță pentru ce va veni în viitor, din punct de vedere climatic.” (Comunicat WWF)