Cât te costă să fii fermier sau crescător de animale în România?

Așadar, în sectorul vegetal, în general, costul de producție pe unitate de produs este compus din următoarele:

Lucrările mecanice – 25 - 35 % consumuri energetice, reprezintă 10-15% energie, față de anul 2020 a crescut cu 40 % ceea ce duce la un cost suplimentar pe unitate de produs de 40-45 %
Sămânță – 10-15 %
Ierbicidele – 4-7 %
Ingrașăminte – 15-20 % - prețurile mărite cu 150-300 % ceea ce duce la creșterea ponderei în costurile finale de la maxim 20 % spre 40 %
Alte costuri 25-35 %

Așadar, la un calcul simplu, costul de producție pentru campania 2022-2023 va fi cu cel puțin 40 % mai mare. Până la noua recoltă și chiar noua recoltă, stocurile interne și externe nu pun problema unor prețuri prohibitive ale produselor sau lipsa unor produse din piață. Tinînd cont că achizițiile produselor care compun prețul final în sectorul vegetal pentru aproximativ 95% din fermieri a fost efectuat în toamnă, când prețurile nu erau mărite, ideea unui preț exagerat pentru noua recoltă nu se justifică. Tendința speculativă a unor jucători din piață (comercial, geambaș cu anunțuri alarmiste – care au rolul doar de creare de panică în rândul consumatorilor- care nu duc decât la o creștere artificială a prețurilor, de exemplu, cei din industria de morărit și panificație. Ei s-au aprovizionat la prețul grâului de 70 -86 de bani pe kg de grău, iar costurile energetice la produsul final din morărit și panificație este de aproxmativ de 10 – 25%) se reflectă în realitatea prețului, sau în prețul de cost și de vânzare al produsului.

Dacă discutăm despre sectorul zootehnic aici problema este gravă, deoarece avem două direcții: o problemă organică și una de conjunctură a prețurilor.

Problema organică ține de politicile din ultimii 20 de ani care au condus la dispariția fermelor de reproducție și de procesare, iar accesul în marile magazine este dificil. Nu detaliem, că s-a discutat tot timpul despre aceste probleme.

Problema de conjuctură a prețurilor – pentru a înțelege fenomenul trebuie să știm din ce este compus la modul general prețul final a produsului din zootehnie:
Furajarea între 65-80%
Energia 10-15 %
Alte costuri 10-20 %
Prețul unui kg de grîu, la începutul anului 2020, era între 40-60 de bani pe kg, datorită secetei și cererii mari din piață din toamna anului 2020, prețul a ajuns între 70 -86 de bani, iar unele ferme până la achiziționarea grâului din producția 2021 a ajuns între 1- 1,2 bani/kg. Așadar, costul cu furajarea a crescut cu cel puțin 100%, costurile energetice, raportate la anul 2020, au crescut cu cel puțin 40 %. Prețul final de producție a produsului zootehnic a crescut cu cel puțin 30%. Ca sectoare sensibile în zootehnie pentru România semnalăm: Vaca de lapte (unde fermieri preferă să vândă cerealele direct, fără să le mai administreze vacilor ca supliment de hrană pentru a asigura producții rentabile peste 25 de litri pe cap de vacă furajată), găina ouătoare unde discutăm de valori de doi – trei bani între profit și faliment și nu în ultimul rând puiul de carne și porcul. Dintre aceste sectoare, singurul care poate asigura necesarul de consum în România este puiul de carne. Din punct de vedere al siguranței alimentare, pentru orizontul de timp 2022-2023, nu întrevedem o criză alimentară din următorul motiv: chiar dacă noi nu putem să ne asigurăm necesarul, trebuie să vedem că țări precum Olanda, la lapte, Danemarca, la porc, Germania, pe partea de legumicultură plus porc și lapte, Ungaria, ulei vegetal, Austria pe sfecla de zahar, Franța pe grâu, Polonia pe păsăre și fructe– înregistrează stocuri.