Pentru prima dată din 1996, suprafeţele cultivate cu plante modificate genetic din ţările emergente şi în curs de dezvoltare le depăşesc pe cele din ţările industrializate.
Conform raportului anual al Serviciului Internaţional pentru Achiziţionarea Aplicaţiilor Agricole Biotehonologice (ISAAA), adoptarea pe plan mondial a culturilor transgenice a crescut cu 6 procente, ajungând în prezent la 170,3 milioane hectare.
„Publicarea ultimelor date privitoare la adoptarea culturilor modificate genetic la nivel mondial indică faptul că această tehnologie aduce beneficii pentru mai mult de 17 milioane de agricultori din toată lumea, datorită creşterii productivităţii din sectorul alimentar de producţie, creşterii veniturilor agricultorilor şi asigurării unei oferte alimentare într-o manieră durabilă”, a comentat Carel du Marchie Sarvaas, directorul departamentului pentru agricultură biotehnologică din cadrul asociaţiei EuropaBio.
Printre ţările emergente care sunt în fruntea eşalonului în domeniul culturilor transgenice se numără Brazilia, cu o creştere de 21% faţă de 2011 şi un total de 36,6 milioane hectare. Urmează Argentina, cu 23,9 milioane hectare. Există şi ţări noi care cultivă în prezent plante modificate genetic, respectiv Sudan şi Cuba, care au însămânţat astfel de culturi pentru prima dată în 2012. Ţările africane care cultivă plante biotehnologice în scopuri comerciale sunt Africa de Sud, Burkina Faso, Egipt şi Sudan.
În Europa, cinci ţări (Spania, Portugalia, Cehia, Slovacia şi România) au cultivat 129.071 hectare de porumb biotehnologic Bt, înregistrând o creştere de 13 procente faţă de 2011. Cea mai mare creştere se constată în Spania, unde suprafaţa cultivată cu porumb transgenic în 2012 a fost de 116.307 hectare.
„Cifrele noi referitoare la Europa nu sunt o surpriză; impasul legislativ şi politic din Uniunea Europeană nu le permite agricultorilor europeni accesul la o tehnologie care devine un standard curent peste tot în restul lumii”, a afirmat Sarvaas.
Potrivit acestuia, „liderii europeni sunt puşi în faţa necesităţii urgente de a se asigura că producătorii de alimente şi furaje din Europa – care se bazează pe produse biotehnologice importante – pot conta pe nişte proceduri de aprobare eficiente şi fundamentate ştiinţific, un proces care este în momentul de faţă disfuncţional”.
