Aşa cum a spus ministrul Agriculturii, 15 mai este cu adevărat „o zi istorică”. Iată că APIA a putut trage liniştită obloanele campaniei pentru depunerea cererilor unice. Cu un rezultat care susţine, cu relevanţă, continuarea procesului de comasare.
Nu trece bine un dezastru că apare un altul. Aşa e în agricultură. De când s-a zgâriat prima dată o brazdă sub care omul a culcat sămânţa. Ba o grindină, ba o rupere de nori, ba o secetă, ba mai ştiu eu ce atac de gângănii supărate pe lupta inegală cu insecticidele.
Sau mai bine zis, domnilor! Pentru că, trebuie să recunoaştem, „tovarăşii” au INVESTIT în cercetare. Poate nu cât ar fi fost necesar, dar măcar atunci un cercetător nu era plătit precum un necalificat.
Avem o ediţie cu multă zăpadă. Cu rapiţă în floare peste care s-a aşternut omătul, cu livezi înflorite şi fulguite în acelaşi timp. Multă supărare, neputinţă şi provocare la găsirea de soluţii au stârnit zăpezile din mijlocul lui aprilie.
Zău dacă mai pot înţelege cum o televiziune de nişă spune că are 4 milioane de telespectatori zilnic, iar o alta, mai brează, de tip nou, afirmă că nu-ş câte sute de mii de fermieri au stat cu ochii beliţi la ce a spus Mutul cel Mare mediului de afaceri din Românicuţa noastră.
Cum Doamne iartă-mă să faci un proiect de ţară fără ţară. Doar cu strategii afumate şi ameţite, culese direct din birourile lustruite cu… posteriorul.
Sau încă mai respiră pe furiş într-o pungă de hârtie creponată! Atât cât să se înece cu sinele precum cu un bol nemestecat definitiv! Scriu textul acesta cu gândul că măcar doi, trei oameni îl vor citi până la capăt. Chiar dacă mă vor înjura sau pur şi simplu scuipa. Nu ţărăneşte, pentru că ţăranii au cam murit odată cu bunicii mei.
Facerea unei legi e un proces complicat. Atât de complicat încât doar legea lui OM a ieşit OK. Ba şi legea pensiilor speciale, în ciuda vizitei ciobanilor la fosta Casă a Boborului.
De Sfintele Paşti, mieii încep a plânge cu lacrimi de sânge. E săptămâna patimilor şi pentru bietele animale. În fiecare casă de bun creştin, bucatele din carne de miel sunt la mare cinste. Dar când vine vorba de preţ, e mare durere. Sacrificiu şi durere!
De fapt prostia nu este egală întotdeauna cu lipsa cunoştiinţelor. Contrar convingerii majorităţii oamenilor. Sunt foarte mulţi oameni neinstruiţi care nu sunt deloc proşti, cum găseşti şi extrem de mulţi proşti (putem să le spunem semidocţi) cu doctorate şi patalamale de soi. Dar proştii sunt dăunători întotdeauna. Şi cei cu carte şi cei fără.