România nu se confruntă cu o criză în sectorul producţiei alimentare, ci cu o criză a puterii de cumpărare, a declarat, joi, 12 mai a.c., ministrul Agriculturii, Valeriu Tabară, într-o conferinţă privind creditarea agricolă. De vină pentru preţurile tot mai mari ale alimentelor nu este o ofertă redusă, existând, din contră, un surplus, ci “un sistem slab de organizare a pieţei”.
În timp ce fermierii români se plâng din cauza lipsei fondurilor şi condiţiilor care le-ar permite să producă mai mult şi mai eficient, Tabără vede abundenţă peste tot, raportează că suprafeţele cultivate au crescut şi prognozează producţii record, care vor ajunge nu doar pentru necesarul intern, ci vor hrăni şi populaţia din alte ţări.
Şi relaţia cu băncile este “un element de succes pentru agricultură”, după părerea lui Tabără. Se referă oare la creditele pe care fermierii români le iau cu dobândă în contul subvenţiilor pe care ministerul pe care îl conduce le plăteşte cu întârziere sau la cele câteva sute de proiecte cu fonduri europene pe care anunţa la începutul anului că APDRP le va rezilia deoarece nu au fost implementate din cauza lipsei banilor? Căci cei care vor să investească în agricultură şi au nevoie de bani susţin că, în realitate, creditele agricole costă exagerat de mult, iar condiţiile de creditare sunt greoaie sau chiar imposibil de satisfăcut.
Ministrul Valeriu Tabără ar trebui să se numească, de fapt, ministrul “Vreau să facem”. Fiecare afirmaţie a sa începe astfel: “Vrem să favorizăm micile abatoare, să facem unităţi integrate, să reducem costurile cu procurarea cărnii”, "Aş vrea ca producătorii să iasă în piaţa externă”, “Aş face un program special de promovare a produselor româneşti”.
Problema este, însă, că până o să reuşească să facă ceva concret, cei mai mulţi producători agricoli o să fie omorâţi de criza pe care ministrul Tabără nu o vede.