Cifrele seci nu sunt întotdeauna relevante. Mai ales când vine vorba de produse alimentare. Cum să calculezi cât de bun este un parizer din carne de porc doar după o analiză strictă privind, spre exemplu, valoarea energetică sau compoziţia propiu zisă?!
Adică câtă proteină ori câtă grăsime conţine produsul. Când diferenţele se fac din multe alte aspecte. Cât de calitativă era carnea folosită, pentru că una e să foloseşti ceafă, alta e să foloseşti adidaşi. Oricum la o pastă nu se va vedea din ce parte a carcasei s-a folosit carnea. Să nu mai vorbim de carne dezosată mecanic sau alte bazaconii alimentare care sunt folosite întru creşterea profitului sau, uneori, pentru încadrarea la un anumit nivel de preţ.
Chiar şi aşa, în urma prelevării de probe din trei state membre UE, Germania (reţeaua Lidl si Kaufland) Olanda (Lidl) şi Belgia (Delhaize – echivalentul Mega Image la noi) rezultatele sunt cel puţin controversate. Din 21 probe prelevate în 9 cazuri s-au constatat diferenţe în privinţa valorilor energetice afişate pe etichetă. În toate cele 9 cazuri diferenţele duc spre o concluzie netă. Alimentele respective sunt mai slabe calitativ versus suratele lor din cele trei state vest-europene. Deşi se ştia unele state din estul Europei vor recurge la prelevarea de probe. Pentru că ar fi aiurea să credem că oficialii români au intrat în ce magazin au vrut ei şi au recoltat probele ca la ei acasă. De fapt problema este că nici acasă nu se fac aceste controale la modul cel mai serios posibil. Cel puţin în super-marketuri. E doar o impresie personală, fără să am dovezi în acest sens. E adevărat că interesele din spatele acestor afaceri sunt mult prea mari pentru un război atât de mic.
Dovadă este că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a suflat în iaurt înainte de a se opări cu ciorba asta, cumva otrăvită. Mai ales că noi oricum suntem campionii dublului standard. A se vedea încercările de a controla cumva retail-ul în sensul „hai măi, mai lăsaţi pretenţiile când vine vorba de marfa autohtonă”. Când întotdeauna am ştiut că una e marfa făcută pentru export şi cu totul alta pentru piaţa internă. Şi am tăcut! Am cumpărat ce am găsit. De multe ori resturile. Dublu standard este peste tot, chiar şi în şcoli, spitale şi mai ştiu eu ce alte instituţii. Şi nu le-am rezolvat deloc. Ba mai mult! S-au tot lărgit încât prăpăstiile sunt până şi în cartierele de locuit.
Cât priveşte dublul standard practicat de marile reţele de retail, ne putem apăra foarte uşor. Boicotând produsele care ar putea fi îndoielnice. Chiar dacă MADR a lăsat o ceaţă totală din acest punct de vedere, nearătând cu degetul spre niciunul din, să le spunem, contravenienţi. Că a pune slănină mai multă decât carne macră într-un salam nu e chiar o crimă. Dar a nu indica produsul vinovat duce spre suspiciunea generalizată. Suspiciune care ar putea aduce un oarecare boicot al celor care plătesc la casierie. Oricum sub suspiciune nu intră produsele autohtone, care pot astfel beneficia de un wilde card.
Dar ceea ce mă miră cel mai mult este lipsa de reacţie a Franţei şi a Austriei la solicitarea MADR de prelevare de probe din ţările lor. Asta duce pur şi simplu la o concluzie că suntem priviţi (asta chiar cu siguranţă!) ca parteneri de mâna a doua. Pentru că dacă Germania ar fi cerut acestor două ţări să faciliteze un asemenea act de control sunt convins că nu ar fi fost tratată cu sictir!
De fapt, pe mine acest dublu standard mă deranjează cel mai mult. Iar MADR şi GUVERNUL ROMÂNIEI ar trebui să facă o plângere oficială INSISTENTĂ, pentru a se remedia tocmai acest DUBLU STANDARD!