Dă-ne, Doamne, minte!

Am râs ca de cea mai bună glumă. E clar că aceşti oameni merg la fel de des la biserică ca şi mine. Adică la Paşte sau la vreun eveniment de familie. Unii, mai ales fermierii crescuţi la ţară, se mai duc şi la hramul bisericii din sat. Iar atunci când părintele va propovădui cooperativizarea sub cupola lui Dumnezeu, se vor împărtăşi doar câţiva enoriaşi mai în vârstă şi eventual de sex feminin. Dar nu-i niciun bai. Am înţeles că succesul va fi asigurat de camerele agricole. Nu ştim care. Că, din păcate, unele sunt doar să fie (cele de la Consiliile Judeţene) iar cele alese de către fermieri sunt doar în câteva judeţe şi, ştie toată lumea, lipsite de orice vlagă economică.

Cât despre TVR, poate la Viaţa Satului să fie difuzat un promo. Dar, cu siguranţă, doar contactul direct dintre administraţie şi cei vizaţi, însoţite de facilităţile oferite de lege, ar putea conta. Cu o condiţie, a sincerităţii şi evidenţierii avantajelor prin exemple concrete. Aduse de cei care au reuşit în asociere.

Ce să mai vorbesc de iniţiativele legislative care, din ce în ce mai des, seamănă cu o revoluţie roşie. Sau pur şi simplu frizează ridicolul şi îl ridică la rang de regulă. E ca şi cum toată lumea e de vină în afara noastră. Ceea ce, evident, e semn de boală! În schimb nu cere nimeni un pic de răgaz de gândire. Sau un pic de minte, din când în când.

Dă-ne, Doamne, minte să ne putem alege liderii! Apoi să avem tupeul dar şi mecanismele bine unse prin care să îi tragem la răspundere atunci când simţim că deraiază. Dar înainte de orice, avem nevoie de minte. Sau măcar de bun simţ. Pentru că un om de bun simţ stie când să se retragă dintr-o chestiune care coboară sub limita decenţei. Mă crucesc zilnic de câtă imbecilitate se află la nivelul decizional. Câtă rupere de realitate. Cât de puţină deschidere spre o societate normală. Cum să propui legi care să oblige comercianţii să plătească un anume preţ raportat la o anumită piaţă la care doar presupui că aparţi?! Doar pentru că nu suntem capabili să facem comerţ adevărat?! Legea cererii şi a ofertei nu poate fi fentată de nimeni. Se pot mânări tot felul de contracte idioate doar pentru că se negociază din genunchi. Orice negustor va profita de slăbiciunile clientului. Ba mai mult! Va încerca să forţeze nota tocmai ştiind aceste slăbiciuni. Americanii au o vorbă mare: „Dacă cineva te-a înşelat o dată, să-i fie ruşine. Dar dacă te-a înşelat şi a doua oară, să-ţi fie ruşine!!!”. Cam aşa ar trebui să ne fie şi nouă pentru că, din păcate, ori suntem naivi (ceea ce se poate vindeca oarecum) ori de-a dreptul proşti. Iar în business nu te iartă nimeni de prostie.

Cât priveşte liderii noştrii, ce să mai vorbim?! Au o mare hibă. Nu se consultă cu adevărat cu cei pe care se presupune că îi reprezintă. Cred că e de ajuns ceea ce ştiu ei. „Că de aceea m-au ales să fiu mai şmecher, nu?!”. Vorbesc şi despre decidenţii politici dar şi de cei care reprezintă organizaţii profesionale de tip sindical sau patronal. Întoarcerea spre consultare şi dezbatere şi aplecarea reală a urechii la ceea ce se discută e primul pas spre consolidarea regulilor democraţiei. Nu genul de consultare de tip Băsescu „V-am consultat!”. E adevărat că e nevoie şi ca cei consultaţi să participe real. Nu doar să ţipe lozinci şi tot felul de clişee aiuritoare. Când se vine la o negociere cu cifre prea umflate e normal ca dicuţiile să treneze din prima clipă. Partenerii de dialog trebuie să pună cărţile pe masă şi să nu încerce să trişeze.

E aiurea să susţii ceea ce este evident. Evidenţele nu trebuiesc susţinute. Sunt prea reliefate pentru a le mai pune şi sub lupă...

Videouri atasate

1.

BUN sau RĂU? Fermierii au decis!

05 mai 2016

2.

Bulină albă sau bulină neagră? TU DECIZI!

20 aprilie 2016