Urmărind desfăşurarea procesului electoral pentru alegerile locale şi mai ales ceea ce s-a întâmplat pe eşicherul politic după aflarea rezultatelor finale, se conturează tot mai mult ideea că ar fi nevoie de un partid al agriculturilor care să se manifeste plenar în spaţiul public.
Nevoia de participare, de implicare în politică există, într-un fel sau altul, de fiecare dată când sunt alegeri. La recentul tur de scrutin au fost prezenţi pe listele de candidaţi numeroşi agronomi, unii dintre ei chiar fermieri de succes. Ei fie că s-au înrolat sub drapelurile altor partide, fie s-au înscris în campania electorală ca independenţi.
Mai mult decât atât, există la ora actuală o formaţiune politică înregistrată la Brăila - şi anume Partidul Agricultorilor din România sau prescurtat PAR. Este un proiect politic pus în operă de Marcel Cucu - un cunoscut fermier brăilean. Poate că acesta are dreptate când afirmă că „Trebuie atrasă atenţia publică spre agricultură. Este nevoie de acest partid pentru că nu este suficient să avem o organizaţie pentru atitudine, dacă nu avem o structură pentru decizii. Or, deciziile se iau politic, din păcate!” Deocamdată, Marcel Cucu este... singur cuc!
În această perioadă se pare că „mămăliga începe să explodeze”! La chemarea structurilor federative, producătorii agricoli din România au ieşit în stradă! “Noi avem treabă la Parlament; sunt chestiuni care sunt de ani de zile şi se amână de la o lună la alta şi noi rămânem tot acolo”, a declarat Laurenţiu Baciu, liderul LAPAR. Aşadar, acţiunea de protest are drept ţintă Parlamentul. Întrebarea care se pune este următoarea: dacă fermierii erau reprezentaţi în forul legislativ, nu s-ar fi rezolvat mai curând aceste probleme? Probabil că da! Nu trebuie să ştirbim din autoritatea structurilor profesionale - asociaţii, ligi, federaţii , dar acestea nu întotdeauna apără îndeajuns de bine interesele agricultorilor, nu se încununează de suficientă eficienţă. Poate că de aceea ar trebui o componentă cu osatură politică. În agricultură, poate mai mult ca în orice domeniu, se simt schimbările climatice. Şi în politica românească este nevoie de schimbare, iar un partid al agricultorilor poate fi o alternativă. Dar să fie una pe bune!
Încercări reuşite sau mai puţin încununate de succes au mai fost de-a lungul acestor ani furtunoşi! Să amintim în treacăt de agrarieni - Partidul Democrat Agrar din România (PDAR), înfiinţat în ianuarie 1990 şi condus de Victor Surdu sau de Mişcarea Agricultorilor din România a lui Stelian Fuia care s-a împiedicat înainte de a se... naşte.
Problema care se pune este dacă avem lideri carismatici care să conducă cu autoritate un partid ce să reprezinte cu adevărat interesele oamenilor din agricultură! Sigur că avem personalităţi ce excelează în spaţiul profesional, dar vor ele să-şi asume şi un destin politic?
Agricultura este o forţă uriaşă. În ultimii ani, ea ţine în spate economia naţională, PIB-ul, dar nu este organizată aşa cum trebuie. Este sfâşiată de ambiţii, de neputinţă, de indiferenţă! Agricultura are nevoie de lideri autentici care să pună în operă un program vizionar, bine articulat.
Sunt ţări europene unde structuri de partid agrariene, sindicale sau profesionale ştiu să-şi promoveze interesele, unde pun chiar minştrii la Agricultură. Şi la noi s-ar putea! În toamnă, vor fi alegerile paralamentare. Poate că ar fi o şansă pentru o formaţiune de sorginte agrariană să intre în arena politică. Sau?!
Emblematic pentru această campanie electorală mi s-a părut un fapt consumat într-o localitate din Vrancea. Un ţăran s-a dus la vot călare cu măgarul său. A motivat că este cel mai credincios dintre dobitoace. (Dar şi încăpăţânat!). Omul a dorit ca prin votul său (sau, pardon, al măgarului!) să facă schimbarea în comună. Şi atunci m-am întrebat, dacă omul acela, făcând parte din partidul oamenilor care trudesc din greu pe ogor s-ar fi dus la vot cu întreg partidul - şi nu cu măgarul - n-ar fi avut măcar o şansă mai de Doamne-ajută la schimbare?