Campania agricolă de primăvară, probă de foc a fermierilor...
Un perpetuu examen şi o provocare în fiece sezon de producţie agricolă care necesită implicare, spirit organizatoric, pricepere şi mult, foarte mult efort.
Condiţiile de lucru diferă în multe zone ale ţării, de la judeţ, la judeţ, de la fermă la fermă. În unele a plouat în exces şi lucrările sunt întârziate; în altele, se respectă graficul activităţilor de sezon.
Aşa cum îmi spunea un fermier, la fel cum în câmpul tactic al europoliticii se vorbeşte de „Europa cu două viteze”, aşa şi agricultura românească este setată să meargă tot cu două viteze: încet şi foarte încet pe drumul spre performanţă şi profit! (Şi uneori, în marşarier!) Cauza? Politica şi strategia naţională în domeniu!
Pe vremea când era comisar european, Dacian Cioloş susţinea că o agricultură puternică se construieşte în timp, fiind rodul unei politici agricole clare, cu ţinte şi obiective precise. De exemplu, fermele mari ar trebui încurajate să investească în inovare şi modernizare pentru creşterea randamentului, să-şi dezvolte capacitatea de stocare, astfel încât să-şi întărească poziţia de negociere pe pieţele externe. Ar fi din categoria… “vitezomanilor”, ca să nu-i prindă “radarul” performanţelor!
De cealaltă parte sunt fermele mici care ar avea nevoie de sprijin pentru organizare în grupuri de producători pentru colectarea, procesarea şi vânzarea produselor, astfel încât cea mai mare parte a valorii adăugate să rămână la ei. Lipsa de tehnologizare, a capitalului şi diferenţele mari între cele două clase de fermieri sunt evidente.
Statisticile oficiale susţin că majoritatea producătorilor agricoli (circa 90%) care solicită subvenţii lucrează sub 5 hectare. Un milion din cei înscrişi la APIA! Ei nu sunt pregătiţi pentru performanţă, practică o agricultură de sub şi semi-subzistenţă. „Pământul este ca diamantul, cu cât se mărunţeşte, cu atât îşi pierde valoarea”, spunea Gheorghe Ionescu - Şişeşti. Fărâmiţat, nu este pus suficient în valoare. De aceea, şi recoltele sunt slabe. Achim Irimescu spunea, pe când păstorea Agricultura, că nu se poate face performanţă cu ferme care obţin 2-3 t/ha la grâu şi 4-5 la porumb, când în UE se produce de 3-4 ori mai mult. Trist este că, în timp ce marii producători aplică tehnologie de ultimă generaţie şi au dotările necesare pentru a realiza agricultură de performanţă şi precizie, cei mici încă utilizează calul... Încă se aplică tehnologii “artizanale”, improvizaţii gen “legate cu sârmă”, la minima rezistenţă; încă se mai seamănă sămânţă din hambar... Codul bunelor practice agricole este arhivat şi sigilat. Literă moartă.
După mai bine de un sfert de veac de “originale reforme” şi miliarde de euro cheltuite, prosperitatea e parcată pe dreapta, cu frâna trasă! Din cauza sărăciei! Nu poţi face agricultură subfinanţată! Banii sunt hrana creşterii economice. Fermierii au fost căliţi, precum culturile de toamnă la iernat, să lucreze fără bani! Subvenţiile nu au venit întotdeauna la timp, iar orice întârziere a fost pentru mulţi anticamera falimentului...
Cioloş afirma că, dacă recunoaştem potenţialul agricol al României, ar trebui atunci să-i recunoaştem agriculturii şi rolul de sector economic strategic şi să-l tratăm ca atare atunci când se stabilesc bugetul, planurile de investiţii ori politicile fiscale. De ce nu a făcut-o când a condus cabinetul?! Guvernarea lui primind eticheta “zero fonduri europene”!
... Campania agricolă de primăvară este în plină derulare. Un perpetuu examen şi o provocare. Cu mare grijă, semănătorile aşează sub brazda plugului sămânţa viitoarei recolte. Cu două viteze. La fel ca şi Europa!