Ardeleanul coboară pe Feleac spre Cluj cu căruţa cu nevasta şi copilul. Ajungând în dreptul Teatrului, copilul întreabă:
– Tată, da’ casa asta mare cu doi căţei pe ea ce-a fi?
– Nu ştiu, dragu’ tatii.
Apoi, în Piaţa Unirii:
– Tată, da’ omu asta pe cal, cine-o fi?
– Nu ştiu, dragu’ tatii.
În fine, lângă Parcul Mare:
– Tată, da’ la balta asta mică, oare cum i-a zice?
– Nu ştiu, dragu’ tatii.
Femeia, agasată de insistenţele copilului, intervine:
– Da’ mai lasa-l în pace pe tată-tu, mă copile, nu vezi că-i trudit?!
La care ţăranul răspunde cu bonomie ardelenească:
– Lasă-l, femeie, pe copil să întrebe, că numa’ aşa învaţă!
