FAMILIA AGROINFO VĂ DOREȘTE SĂRBĂTORI CU MULTĂ LUMINĂ ÎN SUFLET! Suntem alături de voi și în această zi de mare sărbătoare creștină. Nicăieri nu e mai frumos Paștele decât acasă, cu familia, cu masa încărcată de bucate tradiționale românești. Pentru că e o zi cu atât de multe tradiții și obiceiuri vă împărtășim câteva, culese din mai multe zone ale României.
PAȘTE FERICIT! Sunt zone din România unde se mai păstrează obiceiul ca dimineaţa, în prima zi de Paști, întreaga familie să se spele pe faţă cu apa neîncepută, în care se pun un ou roşu, un bănuţ și o crenguță de busuioc. Oul roşu ar avea puteri miraculoase, de îndepărtare a răului, a bolilor şi vrăjilor, fiind purtător de bine, sănătate, putere şi noroc!
Când membrii familiei se spală pe față spun: Să fiu sănătos/sănătoasă şi obrazul să-mi fie roşu ca oul, să fiu dorit/ă şi aşteptat/ă aşa cum sunt aşteptate ouăle roşii de Paşti, să fiu iubit/ă ca ouăle în zilele de Paști, apoi se trece peste faţă moneda de argint, zicând: Să fiu mândru/ă şi curat/ă ca argintul şi văzut/ă ca busuiocul
Astăzi e bine să se ciocnească numai ouă roşii. Există o superstiție legată de acest obicei. În Mehedinți, spre exemplu, se spune că dacă ciocneşti ouă albe vei face bube mari cât ouăle.
În Bucovina, ouăle se ciocnesc numai „cap cu cap”, a doua zi, luni, se pot ciocni „cap cu dos”, iar în zilele următoare – „dos cu dos”. Când ies de la Sfânta Liturghie, sătenii se aşează la masă şi, după ce au gustat din pască, ciocnesc ouă roşii.
Întâi ciocnesc soţii: nevasta ţine oul şi bărbatul zice „Hristos a Înviat” şi ciocneşte, iar soţia răspunde „Adevărat a Înviat”. Ciocnesc apoi părinţii cu copii, părinţii cu celelalte rude, prieteni sau cunoştinţe. Acelaşi obicei este şi în Basarabia, unde se crede că rudele care nu ciocnesc nu se mai întâlnesc pe lumea cealaltă.
În Banat, regula este că dreptul de a lovi oul îi revine barbatului cel mai bătrân, pe când femeia şi cel mai tânăr trebuie să ţină oul pentru a fi ciocnit.
Pe valea Bistriţei, cel al cărui ou nu se sparge la Paşti va muri înaintea celuilalt. Dacă spargi oul e semn bun, vei fi voinic tot anul.
În Vâlcea este obiceiul ca oul spart să fie mâncat, iar cojile să fie lepădate pe drum. Ouăle se ciocnesc din prima zi de Paşti şi până la Înălţare.
În unele zone, cojile ouălor sunt aruncate pe pământ pentru fertilizarea holdelor, viilor şi livezilor sau se păstrează pentru vrăji sau descântece sau se pun în hrana animalelor.
Odinioară, fetele şi tinerele neveste coseau cămăşi pentru toţi membrii familiei. Pentru fetele de măritat semnificaţia era şi mai puternică, acestea urmând a purta noile cămăşi atât la biserică, cât şi la joc.
În Maramureș, există credinţa că îţi va merge bine dacă prima persoana care îti intră în casă va fi un bărbat. În dimineaţa de Paşti, copiii merg la prieteni şi la vecini să anunţe Învierea Domnului, iar gazdele îi răsplătesc cu ouă roşii.
În majoritatea localităților din Transilvania, în a doua zi de Paște se păstrează încă obiceiul udatului. Bărbații, de obicei necăsătoriți, merg la casele unde sunt fete nemăritate pentru a le uda cu parfum. După ce fetele sunt stropite, acestea trebuie să le ofere udătorilor ouă roșii, prăjituri și câte un pahar cu vin, pentru a le mulțumi că le-au udat. Tradiția spune că fetelor care rămân nestropite de Paști, le va merge rău tot anul. La origine, pentru stropit se foloseau găleţi cu apă de izvor, simbolul purificării încă din precreştinism, acestea fiind înlocuite în prezent cu sticluţe de parfum. În unele sate există şi obiceiul împodobirii fântânilor cu ouă colorate de Paşte.
SĂRBĂTORI FRUMOASE!
