Potrivit unui studiu realizat de Momagri (Mişcarea pentru o organizaţie mondială a agriculturii), sprijinul de care beneficiază fermierii americani este de aproape trei ori mai mare decât cel obţinut de agricultorii din Uniunea Europeană.

Concret, în anul 2010, autorităţile americane au acordat fermierilor subvenţii în valoare de 172 miliarde dolari (aproximativ 140 miliarde euro), în timp ce Uniunea Europeană a oferit doar 76 miliarde euro pentru susţinerea sectorului agricol. Asta înseamnă 422 euro pe cap de locuitor în SUA, comparativ cu 152 euro pe cap de locuitor în UE, adică de aproape trei ori mai mult. Această observaţie vine să contrazică stereotipurile care pretind că agricultorii europeni sunt cei mai ajutaţi.

De cealaltă parte a Atlanticului, politicile urmăresc stimularea şi asigurarea producţiei agricole, de la producători la consumatori, într-o manieră ciclică, ţinând cont de condiţiile de piaţă. Un alt element specific este ajutorul alimentar intern (54% din SGPA în 2010), considerat în general un ajutor cu caracter social, care însă reprezintă o subvenţie activă acordată filierei agricole şi agroalimentare americane, evaluate la peste 94 miliarde de dolari.

În schimb, în Uniunea Europeană ajutoarele pentru agricultură reprezintă subvenţii directe pentru îmbunătăţirea nivelului de trai (64% din SGPA în 2010), care încorporează în special sistemele de plată unică (47% din tot sprijinul agricol alocat în 2010). Ajutorul este orientat către producători, fără a se ţine cont de producţie şi preţurile de piaţă. Astfel, conform analizei Momagri, politica europeană nu dispune de instrumentele necesare pentru a reacţiona eficient în ceea ce priveşte stabilitatea preţurilor. Reforma PAC propusă de Comisia Europeană agravează această situaţie, fără a răspunde provocărilor cu care se confruntă agricultorii europeni.

Pornind de la rezultatele acestui studiu, Momagri solicită liderilor europeni să includă în viitoarea PAC mecanisme reale de reglementare pentru stabilirea preţurilor şi a veniturilor agricole eficientizând astfel cheltuielile comunitare. În caz contrar, Uniunea Europeană trebuie să îşi asume o dependenţă alimentară ridicată precum şi toate consecinţele sale din punct de vedere social, financiar şi politic.

Acest proces a început deja, susţin reprezentanţii Momagri, din moment ce importurile statelor membre s-au dublat în ultimii zece ani, ajungând la echivalentul producţiei obţinute pe o suprafaţă de 35,2 milioane hectare de teren agricol, cât întreaga Germanie.