Dragobetele, sărbătorit în data de 24 februarie, este o închinare a românilor în faţa celui mai frumos sentiment al omului - dragostea.
Tradiţia Bisericii – Cap de primăvară
Dragobetele e o sărbătoare laică, dar Biserica din solidaritate cu creştinii o îngăduie ca făcând parte din bucuriile vieţii pământeşti. Dragobetele sau “cap de primăvară”, ca şi alte sărbători laice sunt o deviere de la învăţătură Evanghelică, aceste practice nefăcând parte din tradiţia Bisericii. Cuvântul Apostolului Pavel este clar în această privinţă: “Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă” (I Timotei 4, 7).
Dragobete, zeul fertilităţii
Dragobetele a fost, prin excelenţă, o sărbătoare a fertilităţii puse sub semnul unei magii albe, o zi a constituirii perechilor atât pentru oameni, cât şi pentru animale şi păsări. Pe lângă valentele de divinitate protectoare a animalelor şi a păsărilor, strâns legată de fecunditate, de renaşterea naturii, Dragobetele face parte, alături de majoritatea sărbătorilor populare ale lunii martie, din veşnicul cult al fertilităţii.
De altfel, în folclorul tradiţional, această zi de împerechere a animalelor şi a păsărilor a fost păstrată strict de către oameni. Şi astăzi, sunt persoane care duc animalele la împerechere, în această zi, păstrând credinţa că animalele neîmperecheate vor rămâne sterpe până la Dragobetele din anul viitor.
Superstiţii şi obiceiuri
Există credinţa populară potrivit căreia cine participă la această sărbătoare ar fi ferit de bolile anului mai ales de febră şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat. Îmbrăcaţi de sărbătoare, feţele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci flori de primăvară. Fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit "zburătorit", urmărite de câte un băiat căruia îi căzuseră dragi. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl sărută în public. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate de a afla viitoarele căsătorii. De aici a apărut expresia populară, "Dragobetele săruta fetele!"
Gospodarii, de ziua Dragobetelui, trebuiau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar şi de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale, pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor.
Sursa: crestinortodox.ro