Pentru a ajuta autoritățile statelor membre și dezvoltatorii să gestioneze cu mai multă ușurință consecințele pe care proiectele de construcție le au asupra mediului, Comisia a reunit toată legislația UE existentă care reglementează evaluarea impactului asupra mediului, se arată într-un comunicat al Comisiei Europene.
Potrivit sursei citate, „Directiva inițială privind Evaluarea Impactului asupra Mediului (EIA) și cele trei revizuiri ulterioare ale acesteia au fost reunite pentru a crea o versiune mai compactă, clar tradusă și mai ușor de folosit, care a intrat în vigoare în data de 17 februarie 2012”.
„Directiva EIA este un instrument important pentru abordarea aspectelor de mediu în cadrul elaborării proiectelor de construcție. Modificările vizează simplificarea formatului directivei, făcând-o mai clară din punct de vedere juridic, mai accesibilă și mai ușor de aplicat. Această inițiativă face parte din revizuirea Directivei EIA, un proces care a început în 2010 și are drept obiectiv creșterea eficienței directivei în ceea ce privește protecția mediului, reducând în același timp sarcina administrativă”, a declarat comisarul pentru mediu, Janez Potočnik.
Această „codificare” face parte dintr-un efort continuu de simplificare a mediului de reglementare al UE. Aceasta înseamnă că Directiva EIA și toate modificările ulterioare ale acesteia constituie în prezent un singur act legislativ transparent și lizibil, fără nicio modificare a dispozițiilor sale inițiale. Ca și legislația existentă, versiunea codificată a fost tradusă în toate limbile oficiale ale UE. Traducerile noilor versiuni au fost de asemenea revizuite, pentru a se elimina orice incertitudini cauzate de formulări neclare sau de erori lingvistice.
Obiectivul Directivei EIA este de a asigura faptul că proiectele care pot avea un efect semnificativ asupra mediului sunt evaluate în mod adecvat înainte de a fi aprobate. Prin urmare, înainte de luarea oricărei decizii de a permite realizarea unui astfel de proiect, posibilele sale efecte asupra mediului sunt identificate și evaluate.
Dezvoltatorii pot modifica apoi proiectele pentru a reduce la minimum impactul lor negativ, înainte ca acesta să se producă efectiv, sau autoritățile competente pot include în aprobarea proiectului măsuri de atenuare.